mie mi-a plăcut şi umorul acela ireal, cu sicriul, sau cu benzinăria. eu zic că e bine că a emigrat loznitsa, că îl linşau ruşii, mai ales după fragmentul acela cu soldaţii care îl căpăcesc pe cel care le-a oferit adăpost. cică era pe bază ideologică - o da, a fost un pretext, ceva cu care să-şi justifice ei gestul în momentul unei remuşcări improbabile. dar a fost magnific momentul acela. eu îl ştiam pe loznitsa numai după filmele lui contemplative, de asamblaj documentar, care mi se păreau destul de evazive, ambigui. dar după my joy - ha, jos pălăria. cred că singurul motiv pentru care nu e vînat este că filmele lui rămîn încarcerate într-un circuit destul de restrîns, al filmului de festival şi cam atît. are şi obscuritatea avantajele ei.
