In copilarie am avut un gugustiuc timp de 8 luni, scapase dintr-un accident cu aripa rupta, pui era si un sofer de camion l-a luat si ni l-a adus noua. Accidentul se intimplase la vreo 200 de km. Scumpul de el s-a vindecat, zbura prin casa. Dupa citeva luni a aparut o gugustiuca mai batrina la geam, in afara, statea acolo si sint sigura ca era mama lui. Am inceput sa-i deschidem geamul si n-a plecat imediat, cred ca ii era greu sa-si ia ramas bun de la noi. Intr-un final, intr-o zi in care m-am intors de la scoala nu l-am mai gasit. Nu spun ce jale a fost in casa, dar ne si bucuram. Un timp a mai venit pe marginea balconului, apoi deloc, dupa care am observat un cuplu care statea tot timpul pe un turnulet de la o casa, chiar in fata blocului meu. Intotdeauna am simtit ca era el, gugustiucul meu si parca i-am vazut pe ei prin poza ta, oricum am retrait momentul ala din copilarie. Mersi
