[alali]

Inca de la inceput mentionez ca nu o sa vorbesc despre un episod anume, nici macar despre acest al 5-lea episod care poate constitui lejer un film aparte, ci o sa vorbesc de intreaga serie ca un tot unitar, ca un singur film.
Desi incepe destul de misterios, chiar inexplicabil, ca mai toate animeurile, miniseria are o latura aparte. Este adevarat ca abia spre finalul ei realizezi ca toata atentia trebuia sa ti-o concentrezi spre evolutia relatiei dintre Kokutou si Shiki, cand tu ai depus eforturi serioase pentru a intra in tainele acestei actiuni aparte, misterioase si plina de incarcatura simbolistico-filosofica. Ordinea de vizionare poate fi cea a lansarii, ceea ce amplifica misterul, avand acel efect de spirala al actiunii, lucru ce il descoperi in episodul 5, intitulat chiar Paradoxul spiralei, dar la fel de bine poti sa le vizionezi in ordinea 2,4,3,1,5,6,7. Aceasta este o ordine a cronologiei actiunii. Este mai usor de patruns si deci vei aprofunda mai mult evolutia personajelor, a relatiilor ce se creaza intre ele, decat in acest efect de vartej cum este cel creat de intentionat de data lansarii lor.
Observam ca de la episodul 5 care ne si lamureste ca actiunea este simbolic rasucita intre trecut, prezent si viitor, de la acest episod actiunea curge liniar. O analiza exhaustiva a simbolisticii sau a ideilor si curentelor filosofice ce apar in aceasta serie este cred ca daca nu imposibila, cel putin pe mine ma depaseste total. Usor se observa folosirea lui Yin si Yang, dar care sub efectul hipnotic al spiralei se dezvolta capatand noi semnificatii mult mai profunde decat celebrul concept de imbinare a fortelor diametral opuse. La fel de usor gasim si cautarea filosofica a originii universului, a realitatilor alternative sau a realitatilor false, din care omul are datoria sa evadeze. Mai sunt concepte ca papusile lipsite de viata, forta creatoare care umple vidul din acestea, intoarcerea creatiei impotriva creatorului sau de ce nu, zanele, (care apropo, aici sunt cat se poate de firesti, de abstracte, de bine redate atat grafic cat si reprezentational, neuzandu-se nu stiu ce efecte si culori sau reprezentari impopotonate pentru a fi redate aceste fiinte miraculoase. Simplu si de efect).
Dar cel mai important este, cum spuneam, pe langa intelegerea acestor concepte, participarea noastra alaturi de personaje, de implicare in realatia lor, relatie ce evoluaeaza cum nu se putea mai simplu mai normal si mai frumos.
Din capul locului am sesizat lipsa cliseelor, a declaratiilor de dragoste, a acelui "te iubesc" ce, parca mergea de atatea ori in dialogurile lor incat ma trezeam stringadu-l eu cu voce tare pentru ca regizorul, nu stiu de ce, dar parca intarzia sa il foloseasca. Insa, aici este si frumusetea acestei serii. Atat de sublim prezentata, nici macar finalul nu ne pune spre vizionare o astfel de declaratie categorica. Nu! O strangere de mana, o privire intelegatoare, un mers la brat este de ajuns pentru a subintelege o iubire mai presus de clisee. Poate mai presus de intelegere. Si toate aste intr-o antiteza cu actiunea, cu forta si totodata duritatea ei. In antiteza practic cu Shiki.
Evolutia personajului dual Shiki este maestra. In prima faza prezentata ca o fiinta dezechilibrata, defecta emotional si moral, avand un singur punct de sprijin, devotamentul total al lui Kokutou, un devotament cel putin in aceasta prima faza inexplicabil, putin prostesc, chiar cu un iz de indragostit prostut, ca mai apoi personajul Shiki sa evolueze sa se imaculeze si sa se metamorfozeze intr-o persoana de o sensibilitate greu de patruns de minti normale.
Ca tot vorbeam in ultimul review de personaje prost conturate, care nu au in film personaje antitetice cu care sa fie comparate si astfel sa putem sa emitem judecati de valoare, aici, in productia de fata, fiecare personaj are si altura dark, si practic el este si opusul personajului lui, un lucru genial dpdv regizoral.
La Shiki se vede inclusiv o lupta aluziva a sexualitatii... foarte ciudat introdusa, dar care amplifica pana la neintelegere acest efect al evolutie persoanei ei.
In concluzie, desi are acel minus al genului in esenta, de a nu avea noima ca inceput al conflictului, animeul este unul senzational. Finalul te face sa mai vrei, sa mai speri la continuare... Totul este atat de sublim incat ramai cu o senzatie profunda de... foame de frumos, de foame de sentimentele placute pe care ti le-a oferit aceasta miniserie. Rar am experimentat acest tip de senzatie in finalul unui film, cu atat mai mult cu cat el a putut fi catalogat ca un happy end. Miniseria de fata insa parca mi-a lasat un gol sufletesc, o dorinta de mai.
4 *! Si un must see chiar daca esti sau nu fan al anime-urilor, ceea ce eu declar deschis ca nu sunt.