On Golden Pond (1981)
De necrezut! Henry Fonda impreuna cu fica sa Jane isi etaleaza practic povestea de viata in acest film. (nu ad literam ci ca incarcatura emotionala, bineinteles). Cunoscute fiind neintelegerile dintre cei doi, mai mult din partea fetei catre tatal ei, filmul pare sa fie acel mediator familial, atat de dorit de Henry.
Cu o interpretare de gala a celor cei doi protagonisti, (Katharine Hepburn si Henry Fonda) si secondati de Jane Fonda, impresia degajata este cea a unei familii adevarate surprinse cu camera video intr-un moment dat al vietii lor. Nimic nu tradeaza regia, scenariul, productia, montajul. Totul e firesc, familial parca. Dialogurile, pe langa faptul ca sunt firesti, normale, sunt dementiale. Umorul din spatele mormaielilor lui Norman este de cea mai buna calitate. Replicile, ca cea din final, dupa toata tensiunea si tragismul acelei scene, sunt sarea si piperul acestei productii fara varsta. (-Unde vrei sa pleci? Nu esti tu cavalerul meu pe cal alb?/ -Ba da! Dar fara cal, ca mie nu-mi plac caii!
)... Sublim, emotionant si natural.
Si cand te gandesti ca acesta a fost ultimul film facut de catre Henry Fonda, in chiar ultimul an al sau de viata... alaturi de fiica sa... Emotionant! O ultima sclipire, orbitoare, a unei stele ce a apus.
Asa cum am mai spus, sa nu se creada ca este un film cu si pentru varsta a 3-a. Din contra! Este un film atemporal, pentru orice varsta si mai ales un clasic. O lectie de viata ce trebuie privita, doar ca,.. trebuie sa fii destul de matur (sentimental), ca sa il poti si patrunde.
Nota 8,47!