|
Am avut un deja-vu la filmul asta. Mi-a amintit de cum, in liceu, cand aveam de facut compuneri, incercam sa inacarc doua-patru pagini de cuvinte, chiar daca ideile mele concrete incapeau in 3 randuri. Nu mi s-au parut bine legate scenele iar daca a existat un crescendo, cum spunea Lecart eu l-am ratat total. Stiu ca un film bun tre' sa fie imprevizibil si sa te surprinda cat mai des dar nici chiar asa; in nici un moment n-am avut habar cam ce ar putea sa urmeze, scena prezenta nu o cere deloc pe urmatoarea. Poate a fost prea exotic pentru mine subiectul asta dar l-am simtit foarte departe emotional (si oricat de incult ar fi spectatorul, nu cred ca filmul e absolvit 100%) .
Partea buna e ca cea mai mare bucurie a mea in fata unui film e sa regasesc bucati de realitate in el, iar aici e un regal. Pe de alta parte, trebuie sa ma inclin inca o data in fata faptului ca fratii Coen au mana creatoare cea mai divina iar scriitura lor da nastere (intotdeauna) la personaje pur si simplu VII. In rest filmul e impecabil la toate capitolele: joc ( genial), imagine si filmare superbe, muzica - lui Carter Burwell, unul dintre cei mai adevarati compozitori- reusita,umor din belsug (in fiecare moment in care a fost Clive, tanarul chinez, in cadru, nici daca incercam sa ma abtin din ras n-as fi reusit).
Mi-e cel mai antipatic produs al Coen-ilor de pana acum. Chiar daca, e filmul cu cel mai mare gafe cel mai dragu-mi ramane "Intolerable Cruelty" . Cel mai valoros il consider pe "NCFOM" urmat indeaproape de "Fargo" .
|