De fapt, aniella, tu esti facuta pentru
V. , pentru ca una din figurile centrale ale cartii e o shobolanitza (sic!) (si nu, nu e o carte fantasy) si bauturica e la discretie, the way u like it
Ai zis ceva de
Life a lui Keith Richards. Pfoa. Pe aceasta cale vreau sa-i multumesc personal d-lui Richards ca datorita domniei sale n-o sa fac in viata mea greseala sa citesc vreo auto-biografie a vreunei personalitati. Nici macar pe-a d-lui. Am avut norocul(?) ca singurul numar din revista Rolling Stone (ce coincidenta stranie de nume, n-au nimic in comun decat pe Bob Dylan) pe care il detin sa aiba drept cover-story povestea vietii lui KR asa cum se desprinde ea din aceasta carte. Stiti senzatia aia: citesti intr-o publicatie decenta o cronica super-favorabila a unui film pe care nu l-ai vazut inca, si dintr-o data ... poc ... iti dai seama ca filmul respectiv e o mizerie, chiar daca recenzia sustine contrariul si e singura sursa pe care ai consultat-o pana atunci.
Asa am patit cu cartea asta. Mi-am dat seama ca un rock star nu poate fi luat in serios. Ca pe langa niste fact-uri din viata lui a bagat in ea si o tona de horseshit. Ca umfla lucrurile, le deformeaza, le amplifica si le coloreaza in asa hal ca e imposibil sa nu te tavalesti pe jos de ras. Si mi-am mai confirmat un lucru. Rock-star-urile au o viata foarte trista (desi se dau peste cap sa ne demonstreze contrariul).
Articolul se incheia cu o reflectie a lui Keith cat un epitaf (si asta e singura chestie la care l-am crezut si m-a impresionat). Obosit, a zis ceva de genul (reproduc din memorie):
Toti amenii astia, bless their hearts, au facut din mine un folk-hero. Si eu am facut tot ce mi-a stat in putinta sa ma comport ca atare.