|
Eu ma tot intrebam in prima jumatate de ora de ce s-o fi distribuit Cristi Puiu in rolul principal, avand in vedere ca n-are cine stie ce veleitati de actor. Ma gandeam c-a fost vreun moft de-al lui. Dupa vreo 3 sferturi din film deja aveam raspunsul. Puiu are o mimica a fetei si o gestica perfecta (sau aproape perfecta) pentru rolul dezechilibratului care aparent duce o viata normala, isi zugraveste apartamentul, face niste drumuri de colo-colo, mai mananca, mai o intalnire cu mama, mai un incident cu vecinii din bloc. Per total mi-a placut, desi e lung, desi e lipsit de detalii, cel putin la inceput, insa aici e tot farmecul, parca iti intinde un fir si tu trebuie sa-l apuci si sa-l urmezi fara sa stii unde vei ajunge.
|