152. a
Cu un mic trup, o nouă ființă își înăbușă un țipăt,
ce dacă ar fi fost mai tare rostit,
ar fi putut conduce omenirea mai sus.
Mai-ncet rostit, -și conduce propria viață...
către propria urmare, către propriul destin, către scrierea propriei sorți,
și eterna noastră luptă cu făgașurile scrise-n pietre și lumini.
Timida lumină străbătea dincolo de un prăfuit abajur,
uitat-n cameră, de atâta amar de vreme,
uitat și de creator, și de stăpân.
Mica noastră făptură, chircită, -nconjurată de aerul-mbâcsit,
de sânge, vomă și descompunere,
-și sugea degetul ca și când în acesta s-ar fi aflat-ntreaga hrană și-nțelepciune.
De aș fi fost acolo, nu aș fi știut a povesti mare lucru,
decât propria mea poveste. Iată:
”A” a existat încă de la începutul tuturor lucrurilor.
De la începutul nașterii acestui loc... încă din triasic, de când un pui de dinozaur a grăit pentru-ntâia dată,
încă din pleistocen, de când s-au născut primii pui de om,
încă din vremurile-n care scâncetele au însemnat foame și durere,
încă din vremurile disperării când dominau ignoranța, războaiele, vânătorile de vrăjitoare și eretici...
și strigai cu toți plămânii și nu puteai fi auzit,
încă din vremea în care nu știam a construi și trăiam-n peșteri, jucându-ne cu ecourile,
”A” a fost-mpietrit-n istoria Universului ca sunet și ca cuvânt.
Astăzi, se mai cuvine, oare, să-l descifrăm?
Ne întrebăm de ce există viața... dar nu ne mai-ntrebăm de acest minunat pionier...
La început a fost Sunetul ce a dat Punctul.
A fost Punctul ce a dat Forma literelor.
A fost Litera ce a dat Cuvântul.
A fost Cuvântul ce a dat Semnificația.
A fost Semnificația ce a dat Ideea.
A fost Ideea ce a dat Inteligența.
A fost Inteligența ce a dat Gândirea.
A fost Gândirea ce a dat Evoluția.... homo sapienși-lor.
A!
Încă de când ai prins formă și conținut, ai fost transpus-n universul cernelii de nenumărate ori.
Ești fruntaș-n ABC-ul omenirii,
ești preistoric și actual,
ești strămoș și bebeluș,
și vei rămâne recunoscut câtă vreme omenirea va exista,
ca instrument etern.
Câtă vreme acești homo sapiens nu se vor sălbătici, vei rămâne-n cuvinte,
vei scrie istoria de la A-Z, vei fi lut pentru scriitori și poeți, vei fi pământ și viață.
Și nu vei fi șters, câtă vreme acest Univers trăiește.
Tu, Sunet și Literă primordială,
ai deschis o nouă lume.
2009