|
Loulou
Loulou este un film cuminte, o satiră socială destul de reușită, însă fără nimic remarcabil ori memorabil. Eram obișnuit cu o Huppert trecută de prima tinerețe și a trecut ceva timp pînă am recunoscut-o în fetișcana de douăj' și ceva de ani...
Personajul dînsei face naveta între două pături sociale, burghezia înstarită, din care provine, și pătura defavorizată, în care pătrunde de bună voie și nesilită de nimeni, după ce i s-a urît cu binele (la propriu).
Cu un soț cam șters și mormoloc, tanti se plictisește repede și își părăsește cuibul confortabil pentru aventură și un futai mai satisfăcător decît cel de-acasă, oferit de un Lebowski francez în haină de piele, portretizat de Depardieu.
Sexu-i bun și băiatu' de treabă, dar numai futai nu se poate și fata se plictisește repede. Așa că se întoarce acasă, la mormolocul ei cu bani, care-i de acord cu orice, îi finanțează și escapadele, numai s-o aibă prin preajmă. Însă toate au o limită și omu' nostru pune piciorul în prag în ceasul al doișpelea... No du-te la troagării tăi...
Și se-ntoarce fata la gașca veselă, apoi pun toți de-o petrecere cîmpenească care sfîrșește cu scîntei...
Banii n-aduc fericire, mai bine rupt în cur, da' c-o gajică-n brață, ne zice domnu' Pialat...
|