[alali]

@omul din dulap
Nu, omule, nu vreau să placă vecinilor, prietenilor, spectatorilor, ci aş vrea ca ei să se poată identifica cu personajele, să le pese de personaje. Cu rare excepţii filmul românes este "rece". Poţi recunoaşte situaţii, tipuri de oameni, dar nu participi, nu te identifici cu ele, nu te prea afectează ceea ce fac şi ceea ce li se întâmplă. Miza nu există sau e mizeră. De pildă în 4,3,2 cu cine "ţine" spectatorul? Sigur, cei mai vârstnici care au trecut prin situaţiile din film zic: "Da, dom'le chiar aşa se întâmpla!"... şi cam atât. Eventual trăiesc o emoţie rememorând propria tragedie. Dar, le pasă de personaje? Simt că li se opreşte respiraţia, sunt gata să plângă de mila studentelor din film? Nu prea. Eventual, o mică revoltă împotriva unor vremuri şi a unui sistem.
Şi pentru că bremen pomeni de "Moartea domnului Lăzărescu"... Recunoaştem un sistem, recunoaştem tipuri de medici, dar chiar ne pasă dacă domnul Lăzărescu scapă sau nu? Multe dintre filmele noastre sunt fotografii, radiografii, descrieri ale unei realităţi pe care o putem vedea în jurul nostru. Şi se opresc aici. De ce să dau banii pe un bilet la cinema? Ca să văd ceea ce văd în jurul meu pe gratis?! Îmi pare rău, dar mă îndoiesc de faptul că autorii unor asemenea filme simt vreo emoţie adevărată, în afară de "vai, ce chestie mişto am făcut". Mă îndoiesc că ei ţin la personajele lor. Filmele făcute fără sentimente nu trezesc, nici spectatorului, sentimente. Mai ales dacă te doare în cot de spectator, că, deh! spectatorul e ţărănoi şi nu înţelege ARTA.
Filmul românesc se face pe banii statului, pentru festivaluri, şi nu rezistă testului la public. Din păcate, fără banii statului n-am produce niciun fel de filme. Părerea mea...

iata ca mai sunt oameni care citesc si sunt capabili sa interpreteze scrierea dintr-o postare. Cam asta e ideea vis-a-vis de filmul romanesc. Slab, bazat pe situatie, pe context, dar nu pe emotie, pe sentiment. Am scris explicit in postarea mea ca filmul romanesc nu are mesaj, nu are trairi pentru ca, bine sublinia mai sus Ghevara, nu are personaje. Ele sunt personificari ale timpului, ale regimului, ale suferintei, ale mizeriei, ale degradarii umane, ale dezumanizarii. Iar asta nu poate sa trezeasca in publicul deja constient de aceste realitati nicio afinitate. Cum ar fi sa le prezinti somalezilor un film despre cum mor copiii din acea tara de foame. Ii va lasa indiferenti. Poate pe noi sa ne oripileze sa ne bulverseze. Cam asa e si cu filmele romanesti.
In plus, sa nu ne mai laudam cu premiile, atata timp cat discursul general e ca "nu facem filme pentru tinichele". Chiar atat de ipocriti suntem, incat sa strigam in gura mare asta, in timp ce ne plimbam tantosi pe bulevardul central, mandri, cu distinctia mare cat roata carului atarnata pe pept intamplator desigur ramasa acolo de atunci de cand, in trecere fiind prin Berlin sau Cannes, acei membrii ai festivalurilor ne-au atarnat-o cu forta?

Cat priveste banii statului care sunt banii nostri... - lozinci si atat.

Legat de finantare, nimeni nu spune ca finantare sa nu fie si la cinematografie, asa cum normal ar fi sa fie si la cercetare. Dar sa se faca pentru proiectele studentilor, debutantilor. Nu pentru cei ce sunt deja consacrati. Ei, daca au idei, fler, stil si nume, vor sti sa isi atraga parteneriate, sponsorizari, etc. Pentru ca cel ce va vrea sa investeasca, stie ca X regizor ii va returna banii chiar si cu profit.

Ps. Chestia cu manelele... omul din dulap, nu stiu ce sa spun, nu am acelasi univers colorat ca si tine. Fie-ti cum ti-e voia!
Bremen! Nu stiu cu cine mergeai inainte la cinema, ...dar acum, daca ai mai trece pe la cinema, sa stii ca ai fi surprins. Nu prea mai merg "bulangii" de care vorbesti pe la filme. E scump pentru ei. Prefera clubul... O sa gasesti in schimb destul de multi copii cu parintii, destul de multi tineri civilizati chiar... nu e chiar asa de rau pe cat se tot vorbeste. Drept dovada ca numarul spectatorilor creste an de an.

In final o intrebare: Daca pentru premii nu facem filme, pentru public sigur nu, atunci pentru cine le facem?