[1MicuCelUmilSiViril]

Dacă viața e invadată de chinezării, de ce nu și viața cinematografică?
Filme chinezești frumoase, asta e tema, în general, pentru că au înțelepciune, sunt ușor de abordat, pentru că nu vorbesc mult (era și o vorbă la noi, întâlnită și într-un film moldovenesc, destul de recent: cine tace, știe, cine tot vorbește, nu știe nimic). Așadar:
Eu văd filme chinezești,
Pe covoare arăbești,
Cu dileme europene
Și în arctice izmene.

Tian xia di yi - All The King's Men (1983)
Pentru orice lingău respectabil, un îndrumator despre cum să otrăvești împăratul. Apropiații suveranului miros ceva. E nevoie de un doctor bun, care să-l salveze, dar trebuie căutat.
În plus, aflat la domiciliu, în liniște, cel mai bun doctor din lume, folosește medicină tradițională chinezească. Cu acupunctură rezolvă și crize de epilepsie - face o demonstrație în direct.
Chemat, doctorul vine, dar vrea, la schib, o pictură de-a celui mai bun pictor chinez, ce trăiește, din fericire, la Curtea împăratului otrăvit.
Da, dar pictorul nu mai termină odată tabloul deja început, pentru că el are vise cu prințesa. Prințesa n-are vise cu el, are în legătură cu jadul ei. Destulă intrigă, gata!
Deși chinezii au un mod de interpretare mai lin, ca un râu galben ce se varsă într-o mare galbenă liniștită, față de japonezi, colerici, li se vede vena și pot fi folosiți ca donatori de sânge, totuși, actorii acestui film sunt foarte hotărâți și așa cum peștii urcă pe râu ca să-și depună icrele, actorii, o mare galbenă neliniștită, urcă pe râul galben, la palat, ca să-l oprească pe acel care dorește să-și depună prafurile în stomacul împăratului.

La vizionare am folosit o subtitrare pe care am însăilat-o, având la bază o traducere automată din chineză. Și dacă tot e automată, mi-am zis să o trec din chineză în engleză, din engleză în coreeană, din coreeană în pachistaneză, din pachistaneză în latină, din latină în rusă, din rusă în turcă și din turcă în română, bre, că merge ușor cu automatu'.
În mare, pentru curiozitate, se poate urmări filmul cu ea, dar nu e definitivată, mai e extrem de multă muncă pentru asta. Cine știe, poate un chinez de la dragonul roșu o va îmbunătăți!
Dacă o doriți, v-o pot împrumuta, dar am rugamintea să mi-o dați înapoi, după vizionare.

Yellow Earth - Huang tu di - (1984)
Anul '39, război, secetă, adevărată săracie, încă se vindeau fiicele, avantajul cărții în scopul de a scăpa de săracie (motiv întâlnit des în cărțile și filmele chinezești), comuniști - același vis izbăvitor, se impun schimbări, țara arde și ostașii caută folclor. Armata asigură continuitatea lui, în sens invers, cântecele amare o motivează în luptă.
E important folclorul? Spus restrâns, fără folclor și fără decor nu te poți numi popor.
Film de cultură și folos în care, printre altele, asistăm și la o reprezentație făcută de mielușari chinezi.

Hail the Judge - Gau ban ji ma goon: Bak min Bau Ching Tin (1994)
Comic chinezesc: justiția să învingă! Învățături chinezești respectabile nerespectate și ocolișuri legale pentru ele, într-o viziune parodică.
Parodia vizează: împărțirea dreptății pe timpul împărăției, filmele de acțiune și imaginea Chinei devenită șablon în nenumărate filme și, totodată, o imagine distorsionată, lucru care a revoltat realizatorii acestui film.

Ju ji shou - Lunetiştii (2022),
film chinezesc despre duelul om contra mașină sau reflexele omului contra reflexiilor lunetei.

The Troubleshooters - Wan zhu (1989)
Film chinezesc mai "dificil" de urmărit, măcar pentru că e plin de teme. Nu-i nici poveste de succes, nici trist și melancolic, nici intrigă la palat, nici acțiune karateka.
Niște originali se ocupă de satisfacerea mândriei unor specimene ale societății. Cuprinde și alte discuții interesante, pe diverse teme, descrie situații, chestii ce trebuie respectate, dar practic sunt trecute ușor cu vederea, însă ele contează, toate invită la gândire.
De exemplu: și tradiția și religia noastră spune la fel cu ale chinezilor (se face următoarea remarcă în film): trăim ca să-i facem fericiți pe alții. Nu e o problemă. Oriunde sunt oameni bogați. Nici asta nu e problemă. Și i-am făcut pe alții cu bani, cu ce au vrut ei, am muncit pentru ei, unii au slugărit chiar, iar ei, oricum ar fi, orice le-ai da, tot nefericiți sunt, asta e o problemă. Asta e și meteahna lor.
Nu e momentul să tragem concluzia.
Unii o sa râdă, poate că bogații nu fug după ceea ce trebuie, își doresc nimicuri, de aceea nu sunt fericiți, oricât ar avea.
Nimicurile sunt temporale/legate de timp, cu termen de garanție. Nu vă grăbiți, rețineți, ăi bogați (la bourgeoisie) nu au venit din stele, ci tot din rândul amărâților.
Mai zic o vorbă, nu trebuie să fii trist pe ceea ce nu poți schimba, numai pe ceea ce poți schimba, pentru care trebuie să depui efort. Așa că, pe ăștia, evitați-i! Vedeți că și asta are mai multe sensuri.
Soluția și răspunsul la problemă, în general, dealtfel, este, și în acest caz, tot educația (a nu se confunda cu numărul școlilor absolvite, diplomele obțnute).
În film sunt diverse cazuri și vorbe de luat în seamă.