82. Ochii stelelor
Acum,
Seara apune,
Stelele zâmbesc pe cer
Pentru mângâierile mele
Și pentru oglinda sufletului meu galben.
Vântul,
În taină,
În această seară,
Rece trupul-mi-nfioară
Pe malul mării de legănare ușoară.
Salt,
Mă plimb,
Cu picioarele-n nisip,
Când din sufletul mării răsare,
Un nou tumult albastru de indigo ca cerul.
Tresar,
Ochii mei,
La trupul mării, cel tainic altar.
Ațintite-s privirile către zările-nalte,
Pentru necuvântarea albastrului-ntunecat.
Neguri,
Nu-și grăiesc secretele,
Cele-n trecut scrise pentru prezent,
Devenite amintiri pe peretele bolții-ntinse,
Când somnoroasa mare șoptește-n culori de stele.
Nuanță,
Din cele mai negre aleasă,
Se modelează supusă,
De ochii stelelor dezvăluiți-n mine,
Ce priveau curioși la valurile oglindei moi.
2006