80. Frunze blurate
Pe o palmă de pământ-i prinsă o pădure,
Cu agrafe mândre-n uimire,
Agățați-n vizită-s codrii măreți,
Toamnei de aur leagăne, munților cu brazi-nalți.
Frunze stacojii și galbene printre câmpii-nnegrite,
Codrii-s ramuri-i-mbătrânite,
Vântul a măturat toate frunzele moarte,
Adunate de prin lunci pustiite.
Plouă cu frunze galbene precum de pe cer soare,
Natura-ncepe să sforăie-n ale ei ore,
Frunzele să le ia pe sus pe păsările călătoare,
Să vestească peste-ntuneric furtuna-n mișcare.
Aceste frunze fâlfâiau multe și ușoare,
Alături de păsările ce au plecat departe cu vântul tare,
Doar foșnitul lor se mai auzea-n depărtare
Peste pământul pustiit, în tăcere.
2005 - 2006