79. Amanții latini
Cum îți dădeai părul la o parte de pe fruntea adâncită-n gânduri,
Ab immo pectore îmi dădeam seama negreșit
Cum tu ai realizat cu mâinile tale teama de a fi neiubit.
Ab origine, din neamuri, din învățăturile ce le considerai-nțelepte
Am parcurs puțin din viață, cu alea puține bucurii și temeri trăite,
Păstrând pentru cel din urmă moment ultimul fior.
De la începuturile dragostei, de pe vremea zeițelor
Și a pajului Cupidon, de pe vremea existenței lui-n basme și folclor...
Legendele-s vestite a avea o fărâmă de adevăr.
Eroii ce cunosc căile-ntortocheate ale iubirii
Au pătimit și au suferit fiecare cum se cuvine-n calea lor
Pentru a ajunge la idealul iubirii-mplinite printre vii.
Ochii, numiți-s poarta sufletului-ncătușat de rănile nedormite,
Strălucesc din adâncul lor ca două siameze dansatoare
Cu flăcări roșii ce bat, bat și tot bat-ntruna, până la infiniturile toate.
Ab immo pectore îmi dădeam seama când Tu ai venit...
Acum... tot ce atingi blând se transformă-n durere
Ca și inima mea.
Ab initio realizez sub umbra gândirii tale când te gândeai
Cum cu voința ta ai vrut lumea toată a-ți supune
În idealul tău.
2006
Notă
Ab immo pectore (latină) = din adâncul inimii
Ab initio (latină) = de la începuturi
Ab origine (latină) = de la origini
Influențele provin de la latină, istorie și mitologie, discipline studiate-n primară și generală.