75. Fluture, alintă-mi zilele
Soare cu raze fluturânde pe paginile mele,
Zahăr topit, îngălbenit în ceașca mea,
Zăpada albă precum zahărul meu de acum o oră…
Făceau schița acestui “fluture".
Se plimbă, sau se perindă, nu-s sigură.
Îndrăgostit, galben, fără scop pentru mine.
Aiurez. Tot aia. Privesc lumina invadatoare.
Căldura. Mi-aș dori să fie confortabilă.
Galben.
Simfonia vântului nu se face auzită.
N-am muzică.
N-am dans.
N-am raze albe sau colorate.
Bate, undeva în spatele meu, un ticăit.
Este întuneric.
O muscă se gândește în jurul ceștii.
Oare admiră hieroglifele roz ?
Ori se întreabă ce caută aceea rază albă pe porțelanul alb ?
Halogen.
Insecta simte tot fără consecințe ?
Îmi ascult furia.
Galbenul a trecut. Negru și alb. Noaptea-i modernism.
Nepăsătoare. Așa nu-mi place.
Iarăși galben.
Zâmbet de lumină. Este frumos. Am obținut momentul nașterii.
Zâmbet gingaș. Confortabil.
Nu încetez cu uimirea.
Galben dulce.
Ce-mi creează același fluture de ieri.
Ajung într-o lume nouă. Blândă mi se pare. Lut maleabil. Îl ung cu alb.
Început. Liniște. Zero.
Pătrund-n chip de fluture.
2006