[gionloc]

dar d c trebuie, draga gionloc, sa-ti plak unu impotriva celuilalt?!
sint stiluri diferite d a vbi dspr iubire
ah, k nu n place nici love story-ul, nici metafizik in filme - is beside the point!

altfel, c facem - decretam k doar o formula e aia buna si l excludem p toate kre nu s conformeaza modelului?? aronofsky e - sa nu uitam! - american, normal sa fie mai 'siropos' poate... dar faptu k vrea sa fak film altfel e d admirat!

si apoi, cum adik 'e prea bombastic'?? cinva karuia i-a placut '300' n-ar trebui sa strimbe din nas d c n-ar fi si iubirea - traita la intensitate maxima - un sentiment 'bombastic'?
think about that por favor!

nu, nu imi place unul impotriva celuilalt. wkw imi place! astalalt nu! felul in care priveste wkw: el iubeste si personajele sale si cinematografia, iar asta se vede perfect in in the mood si in 2046, unde se intoarce si asupra iubirii si asupra creatiei sale, face o punte cu dobw, cu viata, cu lumea. felul sau de a privi este uman, e deasupra tuturor crizelor posibile, oricarei suferinte paranoice a.k.a. metafizice. mie nu imi place incercare lui aronofsky fiindca metafizica, in genere, nu e decit o religie laica (filosofica)... si, no, eu cred ca iubirea si tot ceea ce tine de ideea filosofica de bine sau frumos (sa zicem) poate gasi valoarea manifestarii si fara sa aiba motivatii extralumesti (metafizice)... de ce? fiindca filtrele astea meta-fizice muta de fapt taria si accentul pus asupra unei persoane, unei atitudini - dinspre asta lume si cel pentru care face nustiuce, spre o zona care nu are legatura cu ceea-ce-faci. in loc sa potentezi persoana pentru care intreprinzi ceva, potentezi lumea si ideile (metafizice) prin intermediul carora vezi sau in numele carora actionezi. astfel ca ceea ce faci nu faci pentru altcineva, ci pentru tine si ceea ce crezi tu ca e valoros - iar valorile alea nu prea apartin sferelor cotidiene!

pur si simplu omul ar fi cel pentru care valorile tre sa existe... si asta imi place sa o vad intr-o tratare mundana, intr-o estetica fara legaturi cu religia si sferele supralumesti... exemplul wkw mi-e cel mai drag. .altfel... mi-au placut foarte mult broken flowers, lost in translation, eyes wide shut, sau chiar unfaithfull. asadar, pentru mine nu exista o reteta acceptabila (wkw, sa zicem), in rest nimic. insa exista una pe care nu prea o o gust, ceea ce am vazut in Aronofsky.

[daca e sa-i dau un raspuns lui bellhop, asa e, te tai la un deget si e o tragedie - pentru tine, si daca ne-o prezinti ca atare, poate participam la tragedia ta, insa daca vrei sa credem ca tot universul o sa-ti impartasasca durerea, nu pot decit sa iti zimbesc intelegator! it may be a problem there! a crede ca imediat ce vorbesti despre lucruri mari esti si valoros... la fel.. it may be a problem there! iar daca tie iti vorbeste filmul despre frumusetea si forta iubirii, daca tu astfel vezi durerea, daca astfel simti.. foarte bine! tre sa iti inghit ''universalitatea''? nu, multumesc! prefer ca moartea mea sa fie o buna comedie, decit o paranoica pledoarie ''atotcuprinzatoare'', pentru un sine afectat.]

bine, pe linga asta, filmul in sine mi se pare o varza. daca despoi varza de foi-simboluri (pe care eu nu le accept ca fiind temelii ale existentei), nu mai ramine decit siropu'... de aceea eu nu il vad iesind din nimic... si proiectul lui m-a surprins teribil, evindet, surpriza neplacuta.. nimic din ceea ce facuse pina acum nu anunta inundatia asta .

300 si fintina trateaza teme diferite in format diferit. mi-e dificil a le apropia! pomeneai ieri de new-age.. legat de 300 am facut io o legatura - intregul proiect imi pare o intrare a artei filmice in new-age, pe cind in fintina doar iubirea celor doi e construita pe un calapod new-age. e o diferenta considerabila!