Originally Posted by Alex Leo Serban:
|
(...............................................)
1. este impropriu sa vorbim dspr "filme rusesti" ("porcarii" sau nu) pt perioada '50-'60 (sau chiar '17-'89, for that matter!); acelea au fost - toate - filme sovietice;
2. "SINGUR DEASUPRA TUTUROR - TARKOVSKI" mi se pare exagerat - si nedrept -, a.t. insusi recunoscind valoarea unui cineast pe care nu l-am vazut amintit de dl pitbull: serghei paradjanov! sau, inca unul (prieten cu a.t., stabilit in franta de la jum. anilor '80), aristocratul gruzin otar iosseliani: cinefilii bucuresteni au avut ocazia sa-i vada o minune de film ("la chasse aux papillons", 1992) in prezenta autorului & in deschiderea clubului cinefililor de la inst. francez, pe care l-am animat intre '94-'96;
3. fiul lui ciuhrai n-a "luat" nici un cannes - daca prin asta ne referim (asa cum intelege toata lumea) la Palme d'Or; poate altceva...
4. salutari din berlin; aici, miine & poimiine, se va proiecta copia restaurata a "crucisatorului potiomkin" - evident, pt cei care chiar au auzit de el, l-au mai vazut cel putin o data sau macar, daca nu l-au vazut, (.......................................... )
|
Asa cum am spus, printr-o fatalitate a istoriei, "filmul rusesc" si "filmul sovietic" au coincis virtualmente pe tot parcursul existentei lor (practic, pânä nu demult, când tot ce era sovietic a încetat sä mai existe). Perioada anilor '50-'60 a fost cea mai anostä: vremea marilor maestri apusese - cel putin cronologic, pentru cä valoarea lor e perenä, desigur - iar uluitoarea generatie lansatä prin anii '70 abia se pregätea. Cu exceptia câtorva filme cu adevärat bune sau chiar mari, în acele decenii ni se pompau toate mediocritätile, care se mai si asezau peste sila noasträ anti-sovieticä legitima. De aici, popularul concept de "porcärii rusesti" - propriu publicului, nu profesionistilor - care, din päcate, a supravietuit nedrept de mult, fäcându-i pe unii ignoranti sä refuze "Piesä neterminatä pentru pianinä mecanicä" sau "Un cuib de nobili".
Admiratia mea färä rezerve fatä de Tarkovski e personalä. Cred în ea, mä bucur când o regäsesc împäträsitä si de altii, dar n-o impun nimänui.
Din päcate, n-am reusit sä väd nimic de Paradjanov sau de Iosseliani, asa cä nu mä pot pronunta (decât cel mult confirmând cä admiratia lui Tarkovski pentru cel dintâi este, în sine, o garantie).
Sper sä am ocazia sä väd cât de curând posibil copia restauratä a lui "...Potemkin". Sincer, sunt curios dacä pe lîngä refacerea calitätii tehnice, marea capodoperä ne rezervä si alte surprize. De asemenea, va fi interesantä comparatia cu cunoscuta copie de circulatie, pe care o forfecam noi (figurativ!) cu sârg la proiectii si în masa de montaj, prin studentie.
Nu obisnuiesc sä încurc borcanele - în spetä, träsäturile personale si cunostintele profesionale.
(Notä tardivä: Da, aveti dreptate. L-am corectat pe Iosseliani.)