36. Drăgălașe
Flori drăgălașe din grădina bunicii
Cu smerire și bună speranță mă invită
Să le privesc cochete între ele.
Fiecare petală scuturându-se în soare dansând
Încă din grădină, îmi mut privirea
La frunzele tremurânde de pe gard.
De m-ai întreba: cred
Grădina mea e cea mai frumoasă
Din toate grădinile din vale.
Musculițele n-au treabă dansând.
Înțepătura unei albine, necurată plăcere
Ca să se așeze pe cea mai frumoasă floare.
De aș fi știut azi-dimineață
De grădina mea cea înflorită,
Cât e de însuflețită, aș fi venit mai devreme!
2006