35. Prim anotimp
Primăvara-i o bomboană de lumină nouă
S-o privești, s-o guști și să-ți fie proaspătă
Clipa din fața unei zile-i grele dulce-amăruie
Mintea-i îndulcită ca dragostea unui mac de grădină.
Aburii ușori ca mireasma nopții ușoară
Îmi îmblânzește sufletul sălbatic prin nări
Străbătând întregul meu corp transpirat
Ca și cum aș fi fost într-un deșert uscat.
Iar eu, cu întreaga-mi ființă mă minunez
De această renaștere nevisată nici de pictori
Ce se-nfățișa-n culori atât de amețitoare
Încât ar fi drogat și pe cel mai pur dintre cei puri.
2006