34. Ghioceii
M-am dus în grădină.
Flori pitice stăteau la lumină.
Dânsul desfăta cu razele lui leneșe
Dantela petalelor gingașe.
Ghiocei, agrafe,
În pământ-nfipte
Știam
Al înfloririi moment.
Vestea noului anotimp:
Palate din rai
Scurmate
Ca nici un nou mod de creație.
Acești
Oaspeți
Naturali
Scriu
O
Poezie
De
Rară
Frumusețe.
Toți aveau capete de clopoțel,
Pălării;
Printre ei, zări un boboc,
Drag plăpând ghiocel
Cu puncte verzi pictate-n lumină vie,
Îmi pari cel mai gingaș!
Pânză albă,
Pălării
Dezvăluite de dânsul;
Alai de contemplare;
Musafirii pământului;
Cu purtări elegante
Printre firicele de pământ.
Mai târziu:
Câteodată
Se mai întindeau leneș,
Ivindu-seră pe pământ,
În acest trist moment
Când
Natura
Era
Tăcere de mormânt.
2006