33. Te invoc
Un soare cu foi de ceară
Precum o păpădie cu puf ușor...
Când suflu-i o ninsoare rară.
Te invoc să-mi luminezi inima,
Cu toată căldura de o ai!
Iată!
Păsările zboară prin văzduh
Atinse de duhul vântului
Și tu ?
Ce te lași așa așteptat ?
Floare aurie de pe boltă,
Da, Tu,
O! tu, cel cu razele senine de odată
Curge-le și acum ca o cascadă!
Razele de foc prin cer le plimbai
Ca o cupolă de aur străluceai...
Cu dorința-mi arzătoare, te invoc!
Să arunci cu raze de foc
Și să luminezi al meu loc.
Ca pânzeturile calde să mă învălui,
În lumină și adevăr,
În aer să-ți plimbi razele,
Preafrumoasele tale fiice!
Soare, că așa te numești,
Cu rochiile de mătase să te arăți,
În diferite nuanțe de auriu...
Vino!
Tu, Soare, agață-ți fața pe cer,
Ca să semeni cu aureola unui înger!...
La braț cu doamna neagră nu poți fi,
nici cu doamna argintie!...
Tu poți avea momentele tale de glorie,
Când te invoc!
Dar...
Foile de ceară
Au apus în seară
Și în iarnă.
2006