19. Trandafirul
Trandafir cu aspect fin,
Ce te arăți așa frumos și lin ?
Bântuiești în al meu gând
Cu fiecare al tău rând.
Păsărele cu pene rare
Zburând ca și frunzele călătoare
Peste dealuri și păduri verzi
Peste orizont, pline le vezi.
Frunză, frunzișoară verde,
Te văd în zilele calde,
Luminată de soare, fără vânt
Sau rază pe câmpie surâzând.
Natura, mama noastră,
Sub bolta ta cea divină
Roiesc gândăceii și buburuzele
De iau parte și cele vesele.
Pe un pui de vânt, cu vuiet,
Intri încet în al meu suflet...
Copacul cel duios se legăna
Și șoptea o poveste cu voce lină.
Caii din herghelie-s la goană
Pe un vârf de deal lăsat de toamnă.
Frunzele roșii și galbene
Sunt acum ale primăverii leagăne.
Spicii de pe pământ,
Doborâți de un puternic vânt
Cu o preamărită putere
Încălzeau puțin pământul tare.
Veștile despre sosirea primăverii
S-au dus peste albite câmpii.
Lacrimă de soare-n ploaie
Brodată cu fulgi de poezie.
În noua primăvară vei auzi noua muzică
De la privighetori la cuci și încă!
În codrii-mbrăcați-n straie noi
Se aud acum peste brazi și munți.
Alba-i mantie peste adormitul trandafir
În luminoase și secrete străluciri;
Sub caldele raze ce acopereau grădina
Se anunțau noile domnii ale primăverilor!
2005