18. Vraja mării
Când vin pe plajă stau uimită
De a ta încântătoare vizită!
Valurile tale sunt plete
Ce alunecă ușor pe nisip, poleite.
Se răsfiră-n aer,
Zboară, chemate de un fluier.
Rază albastră, mai pură,
În contrast cu alb.
Mă scald în tine
Când strălucești ca o lumânare.
O! Fiică a oceanelor
Deja mi-e dor.
Străluceai în depărtare
Ieri.
Blânda cărare ce ducea către tine
A dispărut.
Valurile tale până la perdeaua cerului
Nu se mai rugau Soarelui.
Rochia ta albăstruie
Și valurile tale de muzică...s-au dus.
M-aș mai legăna deasupra mării
Cu ochii către norii cenușii.
Aș mai descoperi valuri gingaș de mari
Dincolo de ochii tăi, cândva ?
2005