111. Ape sărate
Mă-ncearcă toți caii energici din suflet,
Și nu mi se mai par a fi sufletiști,
Când tropăie-n toate apele sărate,
Deși aș fi vrut a mă ajuta-n liniște...
Mă-ncearcă toate gândurile sărate,
Deși nu-s alcătuite din clor și sodiu,
Ci din formule secrete ale durerii,
Ce nu conțin pic de zahăr.
Cascadele-nfloresc-n plin sezon de presiuni,
Când sufletul atâta așteaptă a se ascunde,
Deși este forțat de toată apa, către marea deschidere...
Am pierdut tinerețea-n multe ape sărate.
2007