Intentions of Murder
Well...that was unexpected. Am ajuns in punctul ala in care trebuie sa spun ca-mi place un clasic japonez.
Mi-a placut pentru ca-i diferit de ce-am vazut pana acuma. Cel putin n-am mai vazut inca un film cu samurai, nu cred ca mai rezistam, in all honesty. M-a fascinat foarte tare vizual. Scenele de sex trebuie sa fie unele dintre cele mai senzuale/ grafice si totodata tinute in frau scene pe care eu le-am vazut (bine, poate nici n-am vazut eu foarte multe, but still...) Personajul meu preferat a fost hotul care intra peste Sadako si cu care ea dezvolta o relatie destul de bolnavicioasa, situata undeva la jumatatea drumului intre violenta si pasiune (banuiesc ca oricum merg mana-n mana). Mi-a placut de el pentru ca nu e bun sau rau, frumos sau urat, indragostit sau speculant. E plasat tot timpul undeva la mijloc si asta-l face extrem de interesant. Sadako e, la randul ei, foarte interesanta ca si personaj pentru ca nu e, asa cum s-a amintit anterior, personajul ala intalnit la Naruse sau Mizoguchi, victima circumstantelor, a soartei si a oamenilor cu care intra in contact. E genul de femeie alunecoasa, lenesa, mincinoasa, o anti-eroina cu care n-ai empatiza niciodata. Doar ca, nu stiu cum, Imamura o face placuta si-ti pica cu tronc asa greoaie si tuta cum e. Scena din ultima parte a filmului, in care amantul (la care nu-i mai retin numele) moare acolo-n zapada mi s-a parut foarte faina. Bine, tot filmul e foarte fain. Si nici macar nu m-au deranjat cele 2 ore jumate cat a durat.
Pacat ca e in aceeasi runda cu McCabe. Ala-i un film care mi-a staruit pe retina mult timp dupa vizionare. Votul meu merge la
Altman.