Incep si eu sa am sentimentul ala. N-am analizat suficient de critic si lucid filmul ca sa pot sa pun degetul exact pe buba, dar indraznesc sa ma dedau la un ad hominem. E o teorie recenta extrapolata de la o experienta personala. Tipul
asta e prea "hip" si cool si relaxat ca sa aiba ceva profund de zis. Mai e nevoie sa pun pentru o comparatie niste interviuri cu Charlie Kaufman sau Lars von Trier? Stiu, suna un pic aiurea, dar... just saying. (desi cliseul cu artistul nascut in zodia suferintei nu degeaba e un cliseu)