Septembrie 2019,s-au împlinit 95 de ani de la nastere (New Orleans,30 septembrie 1924,ca Truman Streckfus Persons),(*Foarte puţini scriitori,mai ales cei nepublicaţi, rezistă invitaţiei de-a citi din opera proprie.Am turnat câte un păhărel de whisky pentru fiecare şi,după ce m-am aşezat pe scaunul din faţa ei,am început să-i citesc cu o voce uşor tremurată,cu un amestec de trac şi entuziasm:era o povestire nouă,abia o terminasem cu o zi mai înainte şi sentimentul inevitabil de nemulţumire nu avusese încă timp să se manifeste*),biografii retin că ar fi scris prima carte pe când avea nouă ani,dintre cărţi"Alte glasuri,alte încăperi" (Other Voices,Other Rooms),1948,roman care l-a consacrat,Muzele sunt ascultate (The Muses Are Heard),"56,Cu sânge rece (In Cold Blood),"66,pentru care a primit Premiul Edgar,Amintire de Crăciun (A Christmas Memory) 1966,în spatele zidurilor închisorii (Behind Frison Walls),1972,peste 20 de filme şi piese de teatru au la origine lucrări semnate de Truman Capote (1924-25 august 1984)**Cu dedicatie-Pentru Jack Dunphy (Breakfast at Tiffany 's),1961"Am avut întotdeauna nostalgia locurilor unde am trăit cândva,a caselor şi a cartierelor acelora.Ca de pildă,o clădire de piatră de pe strada 70 Est,unde,în timpul primilor ani de război,am avut primul meu apartament la New York.Consta dintr-o cameră plină de mobilă veche,din aceea care se ţine de obicei în pod,o sofa şi nişte fotolii îmbrăcate în acel soi de catifea roşie care îţi dă mâncărime şi te duce cu gândul la zilele de caniculă în tren.Pereţii de stuc aveau culoarea cafenie a tutunului de mestecat.Pretutindeni,până şi în camera de baie, atârnau gravuri cu ruine romane,scorojite de vreme.Singura fereastră dădea pe o scară de incendiu exterioară.Cu toate astea,eram foarte încântat când simţeam cheia de la apartament în buzunar;în ciuda atmosferei lui apăsătoare,apartamentul era locuinţa mea,prima de fapt,unde îmi ţineam cărţile,borcanele cu creioane boante ce trebuiau ascuţite,toate acele lucruri de care aveam nevoie,credeam eu,pentru a-mi realiza ambiţiile de scriitor.Nu mi-ar fi trecut niciodată prin minte pe vremea aceea să scriu despre Holly Golightly,calatoare(dupa cum ii scria pe cartea de vizita),dacă o discuţie cu Joe Beli nu mi-ar fi adus-o în minte.Holly Golightly locuise în aceeaşi clădire cu mine,în apartamentul de dedesubt.Cât despre Joe Beli,era patronul barului de după colţ, de pe Lexington Avenue,şi continuă să fie.Aveam obiceiul ca,împreună cu Holly,să mergem acolo de şase,şapte ori pe zi,nu neapărat ca să bem,ci mai ales ca să dea ea telefoane;în timpul războiului era greu să-ţi instalezi telefon acasă."
***
"Deşi Holly a rămas complet nepăsătoare faţă de existenţa mea,cu excepţia ajutorului pe care i-l dădeam cu uşa de la intrare,eu în schimb am devenit în timpul verii aceleia o autoritate în privinţa existenţei ei.Am descoperit astfel,cercetând coşul de gunoi din faţa uşii ei,că lecturile ei constau din ziare de scandal,broşuri de călătorie şi previziuni astrologice;că fuma o marcă rară de ţigări,numită Picayune,că supravieţuia mâncând brânză de vaci şi pâine prăjită şi că părul ei în mai multe culori era rodul unor iniţiative proprii.Cânta foarte bine şi uneori cânta şi din gură.Avea un glas răguşit şi spart ca al unui adolescent.Ştia toate şlagărele din spectacolele de pe Broadway,muzica lui Cole Porter şi Kurt Weil.îi plăceau mai ales melodiile din opereta Oklahoma,care erau noi în acea vară şi se auzeau pretutindeni.Uneori însă cânta nişte melodii de te mirai de unde le-a învăţat,şi te întrebai de unde venea.Cântece de pribegie,aspre şi duioase,care te duceau cu gândul la păduri de pini şi prerii Iată versurile unuia:=Nu vreau să dorm,Nu vreausă mor,Vreau doar să cutreier păşunile cerului.-Se pare că acest cântec îi plăcea cel mai mult,căci continua să-l fredoneze multă vreme după ce pârul i se uscase,soarele
apusese şi se aprinseseră luminile amurgului."
***
"Lunile de aprilie n-au însemnat niciodată mare lucru pentru mine,toamna mi s-a părut întotdeauna anotimpul începutului,adevărata primăvară;aşa m-am simţit alături de Holly, aşezaţi pe balustrada debarcaderului.M-am gândit Ia viitor şi am vorbit despre trecut. Fiindcă Holly voia să afle amănunte despre copilăria mea.A vorbit şi ea despre copilăria ei;dar într-un mod vag,fără nume,fără locuri,un recital de impresii,deşi impresia produsă era contrariul a ceea ce te-ai fi aşteptat,căci era o povestire aproape voluptuoasă despre înotat şi despre vară,despre pomi de Crăciun,despre verişori atrăgători şi despre petreceri;pe scurt,o fericire care nu-i semăna,şi într-un cadru care,fără îndoială,nu era cel al unui copil care fugise de acasă.Amintirile îmi spun că am petrecut multe zile cu
Holly rătăcind de colo-colo;e adevărat,în unele momente ne-am văzut destul de des;dar, în ansamblu,amintirea este falsă.Pentru că pe sfârşitul lunii am găsit o slujbă;ce să mai adaug la asta?Cu cât mai puţin,cu atât mai bine;ajunge să spun că aveam mare nevoie de ea şi că ţinea de la nouă dimineaţa la cinci după-amiaza.Ceea ce făcea ca orarele noastre,al meu şi al lui Holly,să fie cu totul diferite."
***
"Eram în metrou,undeva prin Brooklyn,când am văzut titlul.Ziarul care îl afişa aparţinea unui pasager din metrou.Singura parte din articol pe care am reuşit s-o citesc spunea:Rutherford 'Rusty' Trawler,milionarul playboy deseori acuzat de simpatii naziste,a fugit ieri la Greenwhich cu o frumoasă..Nu mai aveam chef să citesc restul.Holly se măritase cu el:mă rog,asta era.Mi-aş fi dorit să fiu sub roţile metroului.Dar îmi doream asta încă înainte de-a fi zărit titlul din ziar.Din mai multe motive.N-o mai văzusem pe Holly de la întâlnirea noastră din duminica aceea,când ne îmbătasem la barul lui Joe Beli.Săptămânile care trecuseră de-atunci îmi dăduseră ocazia să aflu pe pielea mea cum te simţi atunci când ai draci roşii,în primul rând,am fost concediat din slujbă;pe drept şi din cauza unei întâmplări amuzante,prea complicată ca s-o povestesc aici.Pe deasupra,comitetul de recrutare începuse să manifeste un interes îngrijorător faţă de mine;şi cum scăpasem abia de curând de viaţa înregimentată a unui orăşel,ideea de-a intra într-o altă formă de viaţă disciplinată mă umplea de disperare.Neştiind dacă voi fi concentrat sau nu,şi neavând nicio calificare specială,nu prea era sigur că-mi voi găsi o altă slujbă.Asta făceam în metroul din Brooklyn:mă întorceam de la un interviu fără speranţă cu editorul unui ziar acumdefunct,numit PM.Toate astea,combinate cu zăpuşeala oraşului în acea vară,mă aduseseră într-o stare de apatie şi deprimare.Aşa că eram destul de serios când îmi doream să fiu sub roţile metroului.Titlul articolului făcea ca dorinţa să-mi devină cât se poate de precisă.Dacă Holly era în stare să se mărite cu acel „fetus absurd",atunci armata răului răspândit în lumea întreagă n-avea decât să mă zdrobească.Sau,şi întrebarea era doar de formă,jignirea mea era doar rezultatul faptului că mă îndrăgostisem eu însumi de Holly?Puţintel.Căci eram îndrăgostit de ea.La fel cum pe vremuri o iubisem pe bucătăreasa negresă a mamei mele,sau pe poştaşul care îmi îngăduia să mă ţin după el pe traseu,sau fusesem îndrăgostit de o familie întreagă,cu numele McKendrick.Acel tip de dragoste produce de asemenea gelozie.
***
(*Erau atât de multe lucruri despre care vroiam să-i scriu:că am vândut două povestiri,că am citit unde are loc divorţul celor doi soţi Trawler,că aveam să mă mut din casa de piatră
pentru că era bântuită.Dar vroiam mai ales să-i spun despre pisică,îmi îndeplinisem promisiunea:o găsisem.Mi-au trebuit săptămâni de căutare,în care,după orele de lucru, am rătăcit pe străzile Harlemului spaniol; de multe ori a fost alarmă falsă:câte-o blană tigrată trecând fulgerător şi care,la o cercetare mai atentă,se dovedea a nu fi el.Dar într-o zi de iarnă,o după amiază de duminică,rece şi însorită,l-am găsit,înconjurat de ghivece de flori şi încadrat de perdele curate de dantelă,şedea la geamul unei camere care părea caldă şi plăcută.M-am întrebat ce nume o fi având,căci eram sigur că dobândise în sfârşit unul,eram sigur că a ajuns în locul de care aparţinea.
-Colibă africană sau cine ştie ce altceva,sper că şi Holly şi-a găsit locul ei.*)-/Editura UNIVERS,traducere Constantin Popescu
http://www.carteadelaora5.ro/cartea-...R_r6Q5FaRzY-pQ