A fost asasinat pe 21 mai 1991,în jurul orei 13,în toaleta unei clădiri din campusul Universitatii din Chicago,prin împuşcare în cap cu un pistol de calibru 25,profesorul de istorie a religiilor Ioan Petru Culianu,în vîrstă de 41 de ani,născut la Iaşi,1950,autorul unor importante lucrări,"Psychanodia I","Dicţionar al religiilor",romanul"Hesperus", volumele"Eros et Magie ă la Renaissance"şi"Experiences de l'extase",ambele beneficiază de prefeţe semnate de M.Eliade/**Eu am spus întotdeauna că sunt un discipol al lui Mircea Eliade,în măsura în care Domnia Sa îmi recunoaşte această calitate.Întrucât,în repetate rânduri,recunoaşterea s-a produs,sunt un discipol al Domniei-Sale.Mă leagă de Mircea Eliade,aş zice,toată experienţa mea,pentru că am încercat să devin istoric al religiilor începând din momentul în care în primul an de facultate,într-o criză de identitate,pe care mulţi o au,am pus mâna pe cărţile lui.Mi-a repetat de atatea ori ca lumea este un camuflaj,ca e plina de semne care trebuie descifrate cu rabdarea unui ghicitor in pietre,incat cred ca-l inteleg,citeste foarte mult despre Life after Life(Viata dupa viata) si e convins ca moartea e un "semn de lumina",Ioan Petru Culianu (articolul Mahaparinirvana"Ultimele clipe ale lui Mircea Eliade"si un interviu"Lumea est-europeană",revista 22,aprilie "91,semnat Gabriela Adamesteanu),**Oare pe cine incearca sa convinga de cele de mai sus,pe noi,ori pe sine insusi?Pe amandoi, cred.Si poate ca universul contine,printre altele,si acest viclesug:ca daca cineva isi construieste un "palat in ceruri"-orice fel de palat!-se va duce sa locuiasca acolo in eternitate.Poate ca totusi paradisele exista.Cat despre infern,nu sunt sigur:infernul ar putea fi doar uitare.Desi,un bun muncitor probabil ca va reusi sa-si cladeasca si un infern dincolo**
***
(1986 la 14 aprilie,Mircea Eliade are un accident vascular şi este internat în spital.Timp de o săptămînă,I.P.Culianu îl veghează zi şi noapte,pană la 22 aprilie,cand Eliade trece în nefiinţă.**Desi ochii mi se innegureaza din cand in cand;desi lumea va arata cu totul altfel fara Mircea Eliade,totusi i-am acceptat moartea cu impacare.In fond,continui sa-mi repet de ani de zile,daca lumea aceasta este un camuflaj,asa cum mi-ati spus de atatea ori,Mircea Eliade,atunci sunt fericit ca am trait in aceeasi taina in care ati trait dumneavoastra**)
***
Meseria mea conţine o profundă lecţie de religie.Moştenesc această idee de la maestrul meu,Mircea Eliade.De la el am învăţat să abordez diferite religii în respectul deplin al valorilor lor şi într-un spirit de profundă consideraţie.Numai aşa mintea noastră îşi poate lărgi orizontul,poate ajunge la ecumenism şi poate face să dispară orice urmă de rasism ori de refuz al celuilalt.Însă acesta nu e agnosticism;dimpotrivă,e o idee specific creştină.Că există un nucleu comun în toate religiile nu încape îndoială.Toate religiile îşi au un anumit statut particular,însă cred că o viaţă omenească lipsită de religie,o colectivitate lipsită de religie sunt de neconceput.Însă conceptul meu de religie este foarte amplu.Cred,de pildă,că nu există graniţă stabilă între religie,filozofie şi ştiinţă.E vorba de elaborări complexe ale minţii umane având în comun,prin modalităţi similare, căutarea adevărului.Iar adevărul nu cred că poate fi vreodată separat cu stricteţe de mit.
***
Cea mai mare parte a relatărilor despre călătorii în alte lumi care au fost analizate poate încă să ne satisfacă sensibilitatea estetică,dar ne face să surîdem dacă luăm în consideraţie veridicitatea şi actualitatea lor.Nici una nu poate satisface aşteptările noastre privind viaţa postumă,nici platonicienele „insule ale fericiţilor",nici dantescul Paradis astronomic.Examinînd mărturiile referitoare la experienţele la limita morţii şi în afara corpului din ultimii treizeci de ani,constatăm că,de regulă,le lipseşte o caracteristică fundamentală în majoritatea vechilor apocalipse:după moarte,nu mai există nici pedeapsă,nici recompensă.Pe de altă parte,ştiinţa însăşi a deschis perspective uimitoare în domeniul explorării altor lumi şi,cîteodată,în domeniul altor dimensiuni ale spaţiului.în consecinţă,călătoriile noastre în alte lumi pot duce la universuri paralele şi la tot felul de lumi posibile sau chiar imposibile.Să fie oare acesta un semn că a încetat credinţa în existenţa unui tărîm al fantomelor?Să fie un semn că invocarea sufletului este o chestiune care aparţine trecutului?Nu neapărat.Singura concluzie pe care o putem trage din multiplicitatea actualelor reprezentări ale lumii de apoi este aceea că noi trăim într-o stare de avansat pluralism al altor lumi.Prin science fiction,aceste reprezentări au ajuns la o expansiune fără precedent,fără să fie corelate cu vreo viziune fundamentală asupra lumii.într-adevăr,chiar şi universul lui Isaac Asimov,care este printre cele mai „clasice" şi coerente,se vădeşte uneori imprevizibil şi poate rezerva întîlniri cu dimensiuni invizibile. Oricare ar fi convingerea noastră despre univers,un lucru pare să fie sigur:doar puţini dintre noi mai împărtăşesc încă rudimentara ipoteză a unui „suflet separabil".Alte modele mentale,mai sofisticate şi inspirate de cibernetică şi de inteligenţa artificială,le înlocuiesc pe cele vechi.Deşi,în multe cazuri,mai confundăm încă spaţiul nostru mental cu spaţiul din afara noastră,suntem din ce în ce mai înclinaţi să înţelegem că primul nu este mai puţin interesant decît cel de-al doilea şi că în el pot avea loc tot felul de întîlniri misterioase.în orice caz,explorarea spaţiului nostru mental este abia la începuturile sale.în acelaşi timp, nici o credinţă veche referitoare la alte lumi nu a fost complet abandonată;fiecare are încă cel puţin un număr restrîns de adepţi.O tehnică terapeutică printre cele mai populare din mişcarea New Age este„regresiunea la vieţile trecute",bazată pe o călătorie mentală care presupune peregrinarea în timp.Literatura New Age abundă în călătorii similare în alte lumi.Este puţin probabil că ne vom întoarce vreodată la certitudinile trecutului,care puteau fi liniştitoare,dar erau de regulă şi rudimentare.Minţile noastre vor continua să multiplice alte lumi fără limite,explorîndu-şi astfel propriile posibilităţi nelimitate.(Călătorii în lumea de dincolo,I.P.Culianu,Polirom 2003,traducere Gabriela şi Andrei Oişteanu)
https://www.litero-mania.com/ultimul...fwKS9S_x1D27bM