La chamade mi se pare a fi un film destul de asezat, chiar pentru sfirsitul anilor 60 si cu atit mai mult la aproape jumatate de veac mai tirziu. As putea sa-l compar cu un alt film din aceeasi perioada, La collectionneuse, dar nu se apropie de calitatea celui de-al doilea. S-a discutat destul de mult despre diferentele sociale dintre burghezie si proletariat, n-am citit chiar tot, asa ca nu o sa aduc vorba deloc despre asta. In schimb, ce am remarcat eu nu cred ca s-a amintit. La chamade este un film despre colectionari si colectionati. Charles si Diane sint colectionari, Lucille si Antoine sint colectionati. Diane mi s-a parut cea mai onesta dintre toti. Impartaseste acelasi hobby cu Charles, de a colectiona lucruri de arta, cu atit mai bine daca sint si vii, (de remarcat petrecerea unde muzica e live si solista isi desfasoara spectacolul printre invitati chiar daca nu e petrecerea Dianei) dar nu accepta compromisuri, nu se injoseste sa incerce sa-l aduca pe Antoine inapoi in momentul in care el ii spune ca n-a iubit-o niciodata. Asa descoperim si caracterul ipocrit al lui Antoine, care, desi ii impune o anumita integritate Lucillei, a acceptat rolul de colectionat pentru anumite avantaje materiale, pe care de altfel le reneaga in fata colegilor; as putea spune ca e dublu ipocrit. Ajung acum la al doilea personaj masculin, Charles, departe de a fi un burghez stapinit, controlat. Mi s-a parut a fi obsesiv, dar nu indragostit, obsesia de a o avea cu orice pret pe Lucille nu se poate numi dragoste. Spatiul pe care i-l da Lucillei e doar un pretext, pentru ca in realitate vrea o Lucille doar a lui, pe care s-o controleze, sa o stie legata de el. A ajuns sa-i stie privirea atuncti cind ii place un alt barbat, ii urmareste gesturile, o urmareste cu privirea cind e in compania altor persoane. Asta e posesivitate, nu iubire. Risca sa o arunce in bratele unui alt barbat pe care il stie si il poate urmari, ii testeaza fidelitatea, (in speranta ca nu va fi nicio aventura, desi in acelasi timp ii spune ca poate sa faca ce vrea cu Antoine) accepta chiar sa o piarda temporar, convins fiind ca o va primi inapoi. Cind face scena de despartire, cu discursul in care o vrea intacta inapoi, in mod normal lui Antoaine trebuia sa-i spuna totul, dar de fapt e un fel de reasigurare pentru el si poate si pentru Lucille ca atita timp cit ea e neschimbata va fi in posesia lui.
Cred ca am exagerat putin cu despicatul firului caracterelor masculine, tinind cont ca n-am rezonat cu filmul, dar de fapt asa cred ca e normal; un film care ne place, ne place pur si simplu si unul care nu ne place prea mult il comentam.
Mi-a placut Lucille in 2 ipostaze, cind Antoaine i-a spus ca trebuie sa aleaga intre el si Charles si ea a intrebat “Pourquoi?” si cind l-a descoperit pe Faulkner. In rest, imi pare rau pentru Deneuve ca e distribuita in special in roluri in care are priviri goale, gesturi languroase si trebuie sa-si arate interesul pentru propriul fizic. Evident Deneuve e o actrita complexa si rolul ei a fost major in interesul meu pentru film iar Michel Picoli a contribuit la asta chiar mai mult. Nu a interpretat rau nici Diane, doar Antoaine a fost o catastrofa majora, atit ca rol, cit si interpretare.
Nu m-au impresionat foarte mult toaletele Lucillei, rochiile/fustele sobre, putin deasupra genunchiului, mi le amintesc de la mama, le-am probat si eu de zeci de ori de cind aveam vreo 3-4 ani, ii tot imbracam rochiile si incaltam pantofii, dar nu mi se potriveau
. Pardesiile nu mi-au placut niciodata, oricum, nu croiala cu cordon strins in talie. Toaleta, inclusiv funda cu care avea prins parul, bluza pe git, pardesiul care nu e atit de sobru ca celelalte, toata alura Lucillei din aeroport, cind il asteapta pe Charles, chiar si fusta rosie care din pacate nu se intrevede, abia acasa la Charles, in camera ei o vedem, a fost foarte cu gust aleasa si mi-a placut si aluzia cu care a schimbat toaletele sobre si culorile terne cu alb si rosu, funda indrazneata atunci cind practic schimba un barbat cu altul.
Mai sint de mentionat si 2 din toaletele Dianei.
2 stele