[Liviu-]

Sunt de acord cu afirmația lui Liviu, că de fapt definiția filmului presupune conceptul de manipulare a realității, inclusiv filmele documentare (simplul fapt că alegi să lași ceva la montaj, iar altceva alegi să ștergi, deja manipulezi materialul filmat pentru ca în momentul ăla decizi că vede și ce nu vede publicul, iar ăsta e un mod evident de ai influența/manipula opinia).

Wasn't me, cel putin daca te referi la topicul asta. Daca ai extras ideea de prin alta parte de pe unde as fi putut s-o scriu atunci e bine, ca parerea se suprapune peste ceva ce as fi putut spune, mai ales exemplul cu documentarul il folosesc pentru ilustrarea ideei, dar in general in real life, pe aici nu tin minte sa fi vorbit despre asta. Stiu ca am scris pe mubi ceva exact in ideea asta legat de Titicut Follies al lui Wiseman, dar daca ai cont pe acolo si ne urmarim nu am facut legatura cu nick-ul tau de aici (so pls let me know if that's the case). Anyway, nu-i chiar o constatare extraordinara, oricine o poate face, e chiar de bun-simt, desi am intalnit o persoana pe care am surpins-o cu ideea asta si a zis ca i-as fi stricat modul in care vede documentarele, dar respectiva nu are o cultura cinematografica / literara to begin with, asa ca-i nu-i de mirare ca nu i-a trecut prin cap.

Foarte bun exemplul cu Wolf, multa lume a trecut total pe langa idee si l-a criticat pentru lipsa de etica a filmului (intamplator chiar acum 2 zile am avut o scurta discutie cu o persoana care avea impresia asta). Persoanelor respective le lipseste nu doar imaginatia, ci si simtul critic. Ceea ce face filmul extraordinar e tocmai faptul ca ii lipseste didacticismul pe fata de tip hollywoodian: ugh, om rau, trebuie sa facem in asa fel incat publicul sa-l urasca si sa-l pedepsim, ca doar raul trebuie sa se plateasca. Bullshit evident. In schimb Scorsese prezinta, nu trage nicio concluzie pe fata, lasa spectatorul sa gandeasca. Ceea ce nu inseamna ca Scorsese nu da o directie in care trebuie interpretat filmul. Nu degeaba e aratat exces peste exces pana la grotesc. Cam aceeasi chestie o zice foarte bine si un tip pe youtube: https://www.youtube.com/watch?v=l3fzFUs-hYM Recomand si alte interpretari foarte bune ale lui pt In the mood for love, Snowpiercer si Under the skin. Cu interpretarea Under the skin as fi avut ceva obiectii, insa la Snowpiercer a adaugat o idee misto la care nu ma gandisem (chestia cu existenta si lipsa ferestrelor in anumite parti ale trenului).

Acum, titlul topicului e "filme cu manipulare", ceea ce nu e aceeasi chestie cu filme manipulatorii. Din ce am citit pe diagonala ar trebui sa vorbim despre a doua idee.

Probabil daca m-as gandi putin la filme manipulatorii (manipulare la modul grosolan, evident, nu mai reiau ideea de mai sus), as gasi destule, dar primul care-mi vine in minte e Soy Cuba. Pe cat de extraordinar e dpdv vizual, pe atat de infect e dpdv narativ. Nu exista nimic din filmul ala care sa nu serveasca scopului propagandistic. Triumph of the Will e mic copil pe langa asta.

Oh, and Life of Pi. I fucking hate Life of Pi and it's manipulatory bullshit de tipul prezint doua idei, pe una o expun tot filmul frumos impachetata ("spiritual", nu-i asa?), pe cealalta o expediez in doua minute, iar apoi pun un personaj sa aleaga intre ele, care personaj e de fapt spectatorul, fata in fata cu problema expusa. Yeah, here is the right choice, here is the bad choice. Now pick.