Park nu m-a impresionat catusi de putin prin profunzimea ideilor exprimate, in nici un film al sau. E un regizor deosebit de talentat si cu probleme psihologice care se traduc in agresivitate extrem de stilizata. Asta e tot ce asteptam personal de la el: entertainment inventiv si disturbing, iar in Stoker a livrat mai mult decat suficient. Da, povestea are plot holes si elemente familiare, dar filmul pe ansamblu reprezinta o fuziune remarcabila de reusita intre universul hollywoodian si sensibilitatile lui Park, ceea ce il face unic. Sa sapi dupa nu stiu ce inteles si coerenta in Stoker, e ca si cum te-ai duce la o curva de lux ca sa intelegi ce e iubirea.