130076-large.jpg
Spring Forward este încă o dovadă a faptului că nu ai nevoie de un buget exorbitant, efecte speciale ori actori hiper-cunoscuţi pentru a realiza un film excepţional. E de ajuns să pui scenariul în mîna unor actori extrem de talentaţi (deşi mai puţin cunoscuţi) şi să-i laşi să creeze magie şi artă strict prin intermediul unui dialog inteligent şi ataşant.
Practic, avem de-a face cu un
two men show, inteligent orchestrat de către regizorul Tom Gilroy (aflat la primul său film), care explorează prietenia, greu de închipuit la prima vedere, dintre un tînăr ex-con (Liev Schreiber) şi o persoană mult mai în vîrstă, aflată în pragul pensionării (Ned Beatty).
Dacă căutaţi adrenalină, renunţaţi la filmul de faţă. Aici avem de-a face cu frînturi de conversaţie care, treptat, dezvăluie puţin cîte puţin din personalitatea celor doi, în vreme ce, în jurul lor, toamna se transformă în iarnă, într-un orăşel mic din Connecticut, unde cei doi sînt angajaţi ai serviciului Parcuri & Amenajări Peisagistice, un job lipsit de stress şi care te îndeamnă la meditaţie & conversaţie. Prin urmare, filmul are aspectul unei piese de teatru, doar că se petrece în aer liber, decorurile fiind înlocuite de superbe peisaje care ilustrează, pe măsură ce filmul se derulează, schimbarea anotimpurilor.
Neexcelînd la capitolul „acţiune”, se pune mare bază pe jocul actorilor: Beatty (cunoscut, mai ales, pentru rolul din Deliverance) şi extrem de subapreciatul Schreiber (condamnat, datorită aspectului, mai mult la roluri secundare de bad guy), într-un recital de zile mari, două interpretări subtile şi ataşante ce creează scene cu un impact emoţional garantat.
Paul, personajul interpretat de Schreiber, a petrecut o perioadă „la răcoare”, după o tentativă eşuată (şi debilă) de jaf armat. Cu un temperament destul de greu de ţinut în frîu, se completează de minune cu mult mai aşezatul Murph, un tip mulţumit cu propria viziune asupra vieţii, spre deosebire de Paul, ce pare mereu avid de cunoaştere (om citit, strecurînd din cînd în cînd, cîte o idee filozofică în conversaţie).
Căutînd, în cărţi, răspunsuri pe care nu a reuşit să le afle încă din experienţă, Paul încearcă să-i bage pe gît şi afabilului Murph idei şi impresii legate de spiritualitate, New Age etc. De fiecare dată, însă, este pus la colţ, cu o replică scurtă, amuzantă, izvorîtă din bun simţ (de exemplu, la un moment dat, Paul încearcă să-i explice cum stă treaba cu karma – îi ţine o teorie întortocheată vreo 5 minute, la care Murph îi răspunde: “
you mean what goes around, comes around?”)
Este un adevărat regal să-i vezi pe aceşti doi actori, obişnuiţi mai mult să stea în linia a doua, oferind un recital actoricesc de primă mînă, în pielea unor oameni obişnuiţi care îşi deşartă sufletul unul în faţa celuilalt, pentru a ne oferi aproape două ore magice.
O mică bijuterie, unul dintre cele mai bune filme ale anului 2000...