[victor_homescu]

Îmi amintesc nişte versuri de-ale lui Păunescu – „într-o lume relativă ce-a făcut şi-a desfăcut”. Cu alte cuvinte, într-o lume dezbinată împotriva ei însăşi, într-o lume în care o dată lucrurile stau într-un fel, altă dată în alt fel… o dată 1+1=2, o dată 1+1=3. O dată e bine să ucizi, o dată trebuie să eviţi asta. O dată este frumos să ajuţi, o dată trebuie să te faci că nu vezi nevoia celui de lângă tine sau chiar să-l îmbrânceşti. O dată să naşti copilul, o dată să-l abandonezi in spital. O dată să furi din buzunarul altuia, o dată să te abţii. O dată să batjocoreşti ceea ce e sfânt, o dată (sau de două ori pe an!) să te închini pios, că aşa-i bine.
Relatiivul nu este o chestie care ţine de adevăr, ci o stare ce ţine de gustul uman. Poate să fie relativă dragostea omului: azi te iubesc, mâine mă satur de tine şi caut pe altcineva. Poate să fie relativă prietenia omului: azi ies cu tine în oraş, pentru că ai bani şi faci cinste. Mâine nu ies cu tine în oraş pentru că… hm, iau banii şi eu din banii mei nu dau. Poate să fie relativă atitudinea pozitivă a omului: am încredere în divinitate, pentru că-mi merge bine, n-am încredere în divinitate pentru că mă doare si,decid,ca nu-mi mai pasa.
intr-o lume relativa,barbat sau femeie,nu mai sunt,nu mai stiu ce sa faca,unde sa o apuce,sa bea,sa manance,sa intre sau nu in biserici,sa creada sau nu,sa traiasca,rugandu-se,sau nu.Precum filosoful intalnind ingerul,umil intreba :eu cine sunt?Raspunsul,unul crud,cinic,cum vrem sa-i spunem,fu acesta : tu nu existi.
Intr-o lume relativa poate si ingerul a fi acuzat de erezie.Si totusi adevarul este,cu indarjire,mereu cautat.Intr-o lume relativa.