[Disciple]

Raiul Personal - "The Lovely Bones"


Bun simt cinematografic


Cam de multisor nu a mai aparut pe la Hollywood un film care sa aduca laolalta in mod potrivit stiinta efectelor speciale si o poveste ce merita pe deplin o atentie sporita.
Peter Jackson ne propune cu ultimul sau film “The Lovely Bones”(tradus fumos prin “Din Raiul Meu”), o incursiune in lumea ciudata a tinerei Susie Salmon protagonista romanului cu acelasi nume scris de Alice Sebold si a ecranizarii de fata.
Susie Salmon (interpretata de catre o noua speranta a cinematografiei americane – Saoirse Ronan) este o fata de 14 ani violata si ucisa de un vecin sinistru (Stanley Tucci de nerecunoscut) care ajunge intr-un soi de paradis personal unde frumosul danseaza cu bizarul, o lume semi-moarta de unde vegheaza la evolutia evenimentelor ce ii strabat familia.
Aflata undeva intre cer si pamant Susie experimenteaza bucuria curata a puritatii naturii, dar constiinta sa nu poate ramane indiferenta la faptul ca ucigasul ei se afla inca in libertate si probabil pregateste meticulous o noua lovitura (Stan Tucci creioneaza cu credibilitate meschinaria bolnava a pedofilului ucigas cu toate implicatiile acestuia) si ca disensiunile isi fac simtita prezenta iremediabil in viata de familie.
De aici putem intelege faptul ca aceasta moarte reprezinta spargerea unui echilibru ce niciodata nu va mai fi readus la forma sa de dinainte.
Tatal devine obsedat de ideea prinderii ucigasului (Mark Whalberg dovedeste ca este un actor nuantat si o prezenta tot mai necesara pe marele ecran), mama pierde controlul asupra relatiilor cu cei din jur (Rachel Weisz ceva mai retinuta, dar bine integrata dramatic), fiica cea mare traieste primii fiori ai dragostei pe care Susie intr-unul dintre cele mai emotionante momente ale filmului ii evoca cu amaraciune constientizand faptul ca nu va trai cu adevarat acele frumoase senzatii si nu in cele din urma fiul cel mic care creste nestiind prea bine ce se petrece in jurul lui.
Susan Sarandon are si ea un cameo in rolul unei bunici cam zanatice, mare amatoare de alcool, tutun, cumparaturi si experta in dragoste, iar Michael Imperioli joaca rolul detectivului insarcinat cu rezolvarea cazului, dar care se implica la fel ca in cazul unui furt de pixuri dintr-un supermarket.
Jackson stie sa imbine episoadele dramatice pe care le filmeaza implicat exploatand emotiile printr-un numar consistent de prim-planuri cu avalansa de efecte speciale ce se infatiseaza in lumea lui Susie.
Imaginea excelenta (semnata de catre Andrew Lesnie) dezvaluie o paleta cromatica bogata compunand niste peisaje de toata frumusetea ca de pilda, corabiile in sticla in marea involburata ce la un moment dat incep sa se distruga ca rezultat al furiei tatalui.
Actiunile din realitate se completeaza cu cele din fantastic sugerand o conexiune inter-lumi, Jackson neinsistand prea mult pe conturarea greoaie a acestor legaturi si mentinandu-le intr-un stadiu echilibrat.
In schimb se pluseaza pe dramele personajelor care nu sunt eclipsate de frumusetea vizuala pe care filmul o ofera permitandu-i spectatorului sa se bucure in mod egal de elementele narative si tehnice.
Tabloul este completat de o coloana sonora de exceptie semnata Brian Eno care alterneaza momente de rock distorsionat cu valente melodice(regasim si piesele unor artisti precum Cocteau Twins sau This Mortal Coil).
Montajul (Jabez Olssen) se mentine in linii corecte avand unele interventii stralucite in momentele de contact dintre realitate si fantastic, iar decorurile (Meg Everist si George DeTittaJr.) asigura atmosfera cocheta specifica anilor 70’.
Desi s-a speculat ca va fi un candidat important la editia de anul acesta a Globurilor de Aur ( a primit insa o singura nominalizare pentru rolul lui Stanley Tucci) si se tot vorbeste de o noua nominalizare la Oscar pentru Saoirse Ronan ( tanara actrita a mai fost nominalizata la varsta de 13 ani pentru rolul din “Atonement”) filmul are o relevanta mult mai mare prin prisma povestii originale si captivante (desi sa nu uitam ca este vorba de o ecranizare dupa un roman) si prin redarea unor idei si subtilitati aparent necaracteristice unei astfel de povesti.
Nu avem de a face cu o poveste despre razbunare si justitie(finalul este imprevizibil si multumitor), ci cu o drama despre consecinte, alegeri, dragoste, dorinte, echilibru spiritual si continuitate.
Jackson dovedeste inca o data ca este unul dintre cei mai importanti regizori de la Hollywood fiind inzestrat cu bun gust, pasiune si expresivitate, iar acest ultim film al sau este o garantie a profunzimii sale cinematografice.