[victor_homescu]

??*Filosoful Renașterii Italiene??*《***Dacă îl vezi pe vreunul dedat pântecului, om şerpuind pe pământ, ceea ce vezi, de fapt nu este un om, ci o plantă!…Dacă vezi un filosof judecându-le pe toate prin dreapta raţiune, îl vei cinsti; acesta nu este nici fiinţă pământeană, nici cerească; este puterea divină învelită în trup omenesc.***》??*Giovanni Pico della Mirandola (1463 =1494)??* = două lucrări definitorii: ★De dignitate hominiis/ Despre demnitatea omului★= (a trăit, numai 31 de ani):《**Cum adică am îndrăznit eu, cel născut de nici 24 ani, să propun o dezbatere despre sublimele taine ale teologiei creştine, despre cele mai profunde locuri ale filosofiei, despre sisteme necunoscute, şi aceasta în oraşul cel mai lăudat şi în acordul prea generos al celor mai învăţaţi bărbaţi, adică în Senatul Apostolic?**》și ★Raţionamente sau 900 de teze propuse spre a fi dezbătute In public, la Roma, în anul 1486, dar neacceptate.★
*****
??*Despre demnitatea omului: 《**Părintele Dumnezeu, supremul arhitect, construise deja după legile tainicei înţelepciuni, această casă a lumii, pe care o vedem, preamăreţ templu al dumnezeirii. Tărîmul de dincolo de cer l-a împodobit cu minţi; sferele celeste le-a însufleţit cu spirite nemuritoare; părţile scîrnave şi întinate ale lumii de jos le-a umplut cu turma feluritelor animale. Dar, după terminarea lucrării, făuritorul dorea să existe cineva care să cerceteze cu atenţie înţelesul unei atît de mari înfăptuiri, să-i îndrăgească frumuseţea, să-i admire măreţia. Din această cauză, după ce toate celelalte lucruri au fost duse la capăt (după cum dovedesc Moise şi Timaios), s-a gîndit în sfîrşit, să creeze omul. Dar, printre arhetipuri nu mai avea vreunul după care să plăsmuiască un nou neam; nici printre bogăţii nu mai avea ceva ce să-i dea moştenire noului fiu, şi nici printre locuri nu mai avea vreunul în care să şadă acest contemplator al Universului. Toate erau deja pline ; fuseseră toate împărţite deja ordinelor celor mai de sus, celor de mijloc şi celor mai de jos. Dar, nu i se potrivea puterii creatorului ca, din cauza ultimei sale creaţii, să strice cele deja făcute; nu era înţelept ca din cauza sleirii spiritului să şovăie în privinţa unui fapt necesar; nu-i era propriu binefăcătoarei iubiri ca tocmai pe acela care avea să slăvească generozitatea divină în faţa celorlalţi, să-l silească să o condamne în el. În sfîrşit, preabunul creator a hotărît ca acela, căruia nu mai putea să-i dea nimic propriu, să aibă ceva comun dar cu toate acestea să fie deosebit de fiecare în parte. Aşadar, a conceput omul ca pe o lucrare cu un aspect care nu îl diferenţiază şi, aşezîndu-l în centrul Universului, i-a vorbit astfel: <**O, Adame! nu ţi-am dat nici un loc sigur, nici o înfăţişare proprie, nici vreo favoare deosebită, pentru ca acel loc, acea înfăţişare, acele îngăduinţe pe care însuţi le vei dori, tocmai pe acelea să le dobîndeşti şi să le stăpîneşti după voinţa şi.hotărîrea ta. Natura configurată în celelalte fiinţe este silită să existe în limitele legilor prestabilite de mine. Tu, neîngrădit de nici un fel de oprelişti, îţi vei hotărî natura prin propria-ţi voinţă în a cărei putere te-am aşezat. Te-am pus în centrul lumii pentru ca de aici să priveşti mai lesne cele ce se află în lumea din jur. Nu te-am făcut nici ceresc, nici pămîntean, nici muritor, nici nemuritor, pentru ca singur să te înfăţişezi în forma pe care însuţi o preferi, ca şi cum prin voia ta ai fi propriu-ţi sculptor şi plăsmuitor de cinste. Vei putea să decazi la cele de jos ce sînt lipsite de inteligenţă; vei putea, prin hotărîrea spiritului tău, să renaşti în cele de sus ce sînt divine.**> O, supremă dărnicie a Dumnezeului tată, supremă şi demnă de admirat fericire a omului căruia i-a fost dat să aibă ceea ce doreşte, să fie ceea ce el vrea!**》
*****
??*Raţionamente =★Întrebări la care se încearcă să se răspundă prin numere:
1. Oare există Dumnezeu ?
2. Oare există infinitul ?
3. Oare există o cauză a tuturor lucrurilor ?
4. Oare există cel mai simplu ?
5. Oare există cel ce înţelege?
6. În ce mod înţelege Dumnezeu?
7. Oare este posibil ca prin natură intelectuală să se dea o natură superioară ?
8. Oare fiinţarea quidditativă a lucrului este fiinţarea cea mai din centru pe care o are lucrul ?
9. Ce se poate predica despre starea de om în cea mai sigură abstracţiune a sa, şi ce nu ?
10. în ce mod sînt elementele în cer?
11. în ce mod trebuie luat în seamă ceea ce poate fi ştiut, în cercetarea a ceva ?
12. Să fie dată oare o natură raţională incorporată dea¬ supra naturii lucrurilor corporale ?
13. Să fie dată oare o natură intelectuală deasupra naturii raţionale ?
14. Să fie oare vreo natură intermediară între natura raţională şi cea intelectuală ?
15. Să fie oare vreo natură intermediară între natura intelectuală şi Dumnezeu ?
16. Oare în vreo altă natură contrariile se suportă reciproc ?
******
《**Dar cu ce scop toate acestea?Desigur, ca să înţelegem că după ce ne-am născut cu această condiţie, pentru a fi ceea ce dorim să fim, trebuie să ne îngrijim mai ales de aceasta; astfel încât să nu devină stabilă în noi ideea că, fiind favorizaţi, nu am ştiut că sîntem făcuţi asemănători fiarelor şi animalelor fără judecată. Dar, mai bine acea formulare a profetului Asaf:<**Sînteţi Dumnezei şi fii ai celui Preaînalt cu toţii**>; aceasta, ca nu cumva, abuzînd de binevoitoarea dărnicie a Tatălui, libera alegere pe care el ne-a dat-o, să ne-o facem din binefăcătoare, vătămătoare. Sfînta stăruinţă să ne cuprindă sufletul, încât nemulţumiţi de cele mediocre să tindem către culmi şi să ne străduim din toate puterile (căci putem dacă voim) să ajungem la ele. Să dispreţuim cele pămînteşti, să nu ţinem seama de cele cereşti şi, în cele din urmă, preţuind prea puţin ceea ce aparţine lumii, să zburăm către sălaşul divin cel mai apropiat distinsei divinităţi. După cum dezvăluie misterele sacre, acolo-şi au locurile prime serafimii, cheruvimii şi thronii; noi să nu dăm înapoi neştiutori ci, respectînd cele inferioare (lor), să le imităm demnitatea şi gloria. Dacă vom dori vom fi cu nimic mai prejos decît ei. Dar în ce sens, sau în sfîrşit, ce să facem?**》
*****
《**Am vrut să spun toate acestea pentru ca fiecare să-mi poată cunoaşte truda şi să ştie că pentru a scoate la lumină semnificaţiile ascunse ale filosofiei tainice din ascunzătorile poveştilor cercetate, deci într-un lucru atît de serios, de ascuns şi de necercetat nu m-am sprijinit de opera şi sîrguinţa altora ca de nişte intermediari. Şi totuşi mă latră cîinii pentru că mi-am strîns ceva nimicuri şi lucruri nesigure pentru demonstrarea numărului; de parcă n-ar fi toate problemele foarte neclare şi discutabile, iar în legătură cu cele mai importante nu s-ar duce lupte în Academie; de parcă nu aş fi adăugat suficient de multe pentru aceştia care se folosesc de ale mele, fie necunoscute, fie tratate deja, şi se cred conducători ai filosofilor.**》
*****
17. Oare în vreo altă natură contrariile coincid ?
18. Care număr de ani ar constitui în mod natural debitul vieţii omului bun?
19. Care număr de ani ar fi în mod natural debitul vieţii omului rău ?
20. Care sînt treptele principale ale naturilor Universului ?
21. Oare natura corporală, după cum este ea, este activă sau este doar pasivă ?
22. Ce exprimă corpul ?
23. Oare dimensiunile nesfîrşite sînt în materie?
24. Este mai bine oare ca Dumnezeu să cauzeze lucrurile decît să nu le cauzeze?
25. Oare crearea lucrurilor în afară purcede în mod necesar de la esenţa divină ipostaziată în trei persoane ?
26. Oare între cauză şi cauzat mediază ceva în mod necesar ?
27. Oare mulţimea celor ce pot fi ştiute este redusă în mod corect la un număr de 10 predicaţii?
28. Care să fie diferenţa între modul de înţelegere al îngerilor şi cel al sufletelor raţionale ?
29. Care ar fi diferenţa între modul de înţelegere al îngerilor şi cel al lui Dumnezeu?
30. Oare natura angelică este totalitară în vreun mod ?
31. Oare natura raţională este totalitară în vreun mod ?
32. Pot fi oare mai mulţi dumnezei?
33. Oare infinitul este dat în natură?
34. în ce mod diferă nesfîrşirea pe care teologii i-o atribuie lui Dumnezeu, de cea despre care filosofii spun că este imposibil de redat?
35. Oare Dumnezeu este totul în toate?
36. în ce mod diferă fiinţarea creaturilor de fiinţarea lui Dumnezeu?
37. Care sînt cele ce ţin de cercetarea teologică ?
38. Cînd va fi viitoarea sfîrşire a veacului?
39. Care şi cum va fi starea lucrurilor în sfîrşirea de veac ?
40. Care opinie despre trinitate să fie mai adevărată a lui Arie, a lui Sabellius, a lui Eucliph sau a credinţei catolice ?
41. Oare formele sensibile sînt în mod inteligibil în înger ?
*******
《**Eu însă sînt cu atît mai departe de vreo vină cu cît am putut să-mi restrîng dezbaterea în foarte puţine puncte. Dacă aş fi voit s-o împart în capitole, după cum obişnuiesc alţii, şi apoi să le îmbucătăţesc şi pe acestea, s-ar fi împrăștiat într-un număr nedefinit. Şi, ca să nu mai vorbesc despre celelalte, cine este cel care să nu ştie că o teză din cele nouă sute, adică cea despre legarea filosofiei lui Platon cu a lui Aristotel, puteam, fără a fi bănuit că doresc numere mari, să o tratez în şase sute de capitole, că să nu zic mai multe? Da fel, socotesc să adun fragmentele faţă de care alţii au reţineri, înşirîndu-le unul cîte unul.**》
*******
42. Oare în înger este şi altceva decît intelecţie care înţelege şi ceea ce este înţeles ?
43. Oare acestea se disting în înger în mod real sau prin raţiune ?
44. Oare este aceeaşi natura şi a celui care mişcă şi a celui care este mişcat prin mişcare fizică ?
45. Să fie dat oare ceva care conform naturii sale să fie putinţă pură pe care filosofii o numesc materie primă ?
46. Oare de Dumnezeu depinde materia primă mijlocită sau nemijlocită, şi în ce fel ?
47. Oare tot ce e sub Dumnezeu este compus din act şi putinţă ?
48. Oare materia este de aceeaşi raţiune în toate ?
49. Oare vreun lucru creat poate fi imun la imperfecţiune ?
50. Care naturi sînt proprii stării de fericire ?
51. Oare fericirea stă în intelect sau în voinţă?
52. Oare cantitatea este vizibilă prin sine sau în mod participativ ?
53. Oare natura intelectuală este veşnic unită de Dumnezeu ?
54. Oare în natura intelectuală mai mult aparţine imperfecţiunii decît perfecţiunii ?
55. Cărei naturi să-i fie proprie adevărata stare nobilă?
56. Oare sufletului îi este proprie modalitatea ştiinţei prin calea numerelor ?
57. Care este primul mod al predicării prin sine ?
58. Care ar fi al doilea mod al predicării prin sine ?
59. Oare definiţia este descoperită prin demonstraţie ?
60. Care este motivul pentru care ştiinţa este considerată doar pornind de la inerenţa pasiunii la subiect?
61. Oare sufletul raţional este material?
62. Oare este incoruptibil ?
63. Oare înţelege în mod universal ?
64. Oare după cum este dată lumea sensibilă, tot astfel este dată şi lumea inteligibilă ?
65. Oare numărul speciilor separate este mai mic sau mai mare decît cel al celor materiale ?
66. De ce oare în făptuirea celei de-a doua zi nu s-a spus "Ci a văzut Dumnezeu că era bine?”
67. De ce omul este numit a şasea numărătoare ?
*****
《Dar, pentru că trebuie să spun ceva, măcar că fără modestie şi nu din propriu-mi har, voi spune totuşi, silit de invidioşi şi de cei ce mă ponegresc, că în această alcătuire vorbită a mea, am vrut să dovedesc nu atît că ştiu multe, cît că ştiu multe lucruri pe care mulţi nu le cunosc.**》
******
68. De ce se spune că Dumnezeu le-a săvîrşit pe toate în şa se zile ?
69. Ce să semnifice faptul că în ziua a şaptea Dumnezeu s-a odihnit ?
70. Irascibilul se distinge oare de pătimaş ?
71. Care este distincţia în putinţa sufletului cunoscător?
72. De ce doresc oamenii în mod natural izbînda ?
73. De ce îi este firesc omului modul de a cunoaşte prin raţiunea alăturată fanteziei ?
74. Oare celui ştiutor să le citească îi sînt descrise şi semnificate toate în cer?
*******
*Dar pentru ca aceasta să vă apară pe faţă, Preaînvăţaţilor Părinţi, şi pentru ca dorinţa voastră preadistinşilor învăţaţi, să nu fie pusă la încercare de cuvîntarea mea, văzîndu-vă pregătiţi şi dornici de a urmări cu mare voluptate lupta mea, fie ca tot ce urmează să fie norocos şi fericit, iar noi, ca la chemarea unui semnal, să începem lupta.**
*******
??* Giovanni Pico Della Mirandola: ★Raţionamente paradox = conform propriei mele opinii, raţionamente ce aduc noi dogme în filosofie★:
42. Infinitatea lui Dumnezeu poate fi dovedită prin suprema întoarcere la fiinţarea intelectuală şi la calea Teologiei mistice, iar orice altă cale de a dovedi aceea este ineficientă.
43. Actul care devine fericit prin natura angelică şi prin fericirea raţională ultimă nu este actul intelectului nici cel al voinţei, ci este uniunea unităţii, care este în alteritatea sufletului împreună cu unitatea, uniune care este fără alteritate.
44. Aristotel nu tratează despre Dumnezeu în cartea Metafizicii decît în ultimul capitol, al doisprezecelea care începe astfel: „Trebuie chiar cercetat în care mod posedă Universul binele”.
45. Poate fi totuşi corectă ordinea cărţilor Metafizicii — după cele naturale — în modul în care le-a ordonat Aristotel, adică neurmărind nici un proces compoziţional sau de desfăşurare.
46. Dat fiind orice obiect practicabil, dacă toate celelalte situaţii sînt egale, este mai nobilă operaţia care-l practică, decît cea care-l contemplă.
47. Mai lesne poţi salva textul lui Aristotel în care se spune că întregul suflet este nemuritor decît pe cel în care se spune că întregul suflet este muritor.
48. în afara celor trei genuri ale demonstraţiei cu deoarece (quia), din cauza a ceva (propter quid) şi în mod simplu (simpliciter), genuri stabilite de Aristotel şi de Comentator, este dat şi un al patrulea gen al demonstraţiei, ce poate fi numit demonstraţia transformării, mai puternic decît toate cele spuse înainte.
49. Cu mult mai impropriu se spune despre Dumnezeu că ar fi intelect sau cel ce înţelege, decît despre sufletul raţional că ar fi înger.**》
****
??*Demnitatea omului:《Discordia din noi, preaînvăţaţilor părinţi, are multe feţe. Avem în lăcaşul eului nostru discordii ce sînt mai grave decît războaiele civile. Dacă însă le refuzăm pe acestea şi dacă vom tinde către acea pace care ne înalţă astfel în strălucire încît să ne statornicim printre înălţaţii Domnului, deci dacă astfel vom face, filosofia morală în primul rînd va înfrîna şi va linişti luptele din noi; aceasta desigur, numai dacă omul nostru ar cere într-atît răgaz de la duşmanul său, încît să înfrîngă atacurile neînfrînate ale fiarei cu mai multe feţe şi certurile leului şi mîniile şi capriciile. Dacă, după aceasta, deliberînd cu înţelepciune, ne vom dori siguranţa eternei păci, aceasta va veni şi va împlini cu generozitate rugăciunile noastre şi, fiind ucise şi una şi cealaltă fiară, (precum porcul lovit cu putere), între trup şi spirit va fi încheiată o inviolabilă alianţă a păcii sacre. Dialectica va linişti tulburările raţiunii ce se agită cu nelinişte între contradicţiile cuvîntărilor şi capcanele silogismelor. Filosofia naturală va linişti acele dispute şi neînţelegeri din unele păreri, care cînd dintr-o parte cînd din alta zguduie sufletul, şi aşa neliniştit, îl trag din toate părţile şi îl sfîşie. Se va linişti însă în aşa fel încît să ne silească să ne amintim că sîntem o natură născută din luptă, după cum arată Heraclit, numită de Homer tocmai din această cauză <"rivalitate”>; pornind însă de la aceasta, prin filosofia naturală nu ni se poate oferi de fapt adevărata linişte şi pacea trainică, ci această sarcină şi privilegiu în acelaşi timp îi aparţine stăpînei acelei filosofii, adică preasfintei teologii. Ea însăşi ne va îndruma către acea cale şi ne va însoţi văzîndu-ne grăbiţi: <„Veniţi la mine cei ce vă chinuiţi, — astfel ne va chema =, veniţi şi vă voi odihni; veniţi la mine şi vă voi da pacea pe care lumea şi natura nu vi le-au putut da.">.》
******
★Editura Științifică București, 1991, traducere = DAN NEGRESCU