551 de ani, Niccolò Machiavelli :"Pentru a cunoaşte bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuţi principe, după cum pentru a o cunoaşte pe aceea a principilor trebuie să fii om din popor" II Principe"/"Principele" (autorul, născut Niccolò di Bernardo dei Machiavelli, lângă Florenţa, la 3 mai 1469 - a murit la 21 iunie 1527),**Opera aceasta, eu nu am înfumuseţat-o şi nici nu am umplut-o cu fraze îndelung meşteşugite, cu vorbe umflate şi măreţe sau cu alte găteli şi ornamente care uimesc privirea şi cu care mulţi obişnuiesc să zugrăvească şi să împodobească lucrurile pe care le spun: deoarece am voit ca ea. sau să nu merite nici un fel de cinstire, sau să si-o dobândească numai prin noutatea conţinutului şi prin însemnătatea lucrurilor despre care vorbeşte. De asemenea, nu aş voi să se judece drept prea mare încredere în sine faptul că un om de condiţie joasă şi umilă îndrăzneşte să trateze despre guvernarea principilor şi să dea reguli cu privire la aceasta:căci aşa precum cei care desenează locuri din natură se aşază jos în câmpie spre a putea privi cu atenţie înfăţişarea munţilor şi a înălţimilor, iar pentru a cunoaşte văile se urcă sus pe culmi, tot astfel, pentru a cunoaşte bine firea popoarelor, trebuie să fii tu însuţi principe, după cum pentru a o cunoaşte pe aceea a principilor trebuie să fii om din popor. Principatul este creat fie prin voinţa poporului, fie a celor mari : Acela care devine principe cu ajutorul celor mari se menţine în această situaţie mai greu decât acela care o obţine cu ajutorul poporului; căci, deşi principe, el este înconjurat de oameni care i se par a fi egalii lui şi de aceea nu poate nici să-i guverneze, nici să le poruncească după voia lui. Dar acela care ajunge principe prin favoarea poporului, este singur pe locul lui şi nu are împrejur pe nimeni sau prea puţini care să nu fie gata să-l asculte. Afară de aceasta, pe cei mari nu poţi să-i mulţumeşti în mod cinstit şi fără a le face rău celorlalţi, pe când poporul îl poţi mulţumi astfel; căci dorinţele poporului sunt mai cinstite decât ale celor mari, întrucât aceştia din urmă vor să asuprească, iar celălalt vrea să nu fie asuprit**, - idei ce contrazic "machiavelismul" ca si teorie politică atribuită diplomatului, filosofului politic si scriitorului florentin - Machiavelli scrie tratatul "II Principe" în anul 1513, acesta este tipărit în 1532, la 5 ani după moarte, lucrarea închinată lui Cesare Borgia**Voi încheia spunând doar că un principe trebuie să se bucure de prietenia poporului; altfel nu va găsi scăpare în împrejurările potrivnice. Dacă principele care pune temei pe popor este un om care ştie să conducă şi totodată un om curajos, care nu se pierde în situaţiile grele şi nu uită să ia toate măsurile necesare, iar prin energia şi iniţiativa lui ştie să întreţină încrederea şi forţa poporului, atunci acesta nu-l va înşela niciodată în aşteptările lui, aşa încât se va vedea că temeliile pe care şi-a înălţat puterea erau trainice.**, există numeroase opinii, în sensul că, la nivel ideologic, filosoful italian a legitimat absolutismul. Iată, mai jos, unele dintre motive:
***
**Se pune problema dacă este mai bine să fii iubit decât temut, sau jnvers. Răspunsul este că ar trebui să fii şi una şi alta; dar întrucât este greu să împaci aceste două lucruri, spun că, atunci când unul din două trebuie să lipsească, este mult mai sigur pentru tine să fii temut decât iubit. Cu toate acestea, principele trebuie să se facă în aşa fel temut, încât, dacă nu-şi câştigă iubirea supuşilor, să evite însă ura lor. Se pot împăca foarte bine cele două lucruri, anume să fii temut şi să nu fii urât; lucrul acesta se va întâmpla întotdeauna dacă principele se va feri de a pune mâna pe averile cetăţenilor şi supuşilor lui şi de a se atinge de femeile lor; iar atunci când ar fi constrâns să verse sângele cuiva, s-o facă numai dacă există o justificare adevărată şi o cauză evidentă; dar mai presus de toate trebuie să se ferească de a se atinge de averile oamenilor pentru că oricine uită mai uşor moartea propriului tată, decât pierderea bunurilor care i-au fost luate. Şi apoi, prilejurile de a-i lua cuiva averea nu lipsesc niciodată, iar acela care începe să trăiască din jaf găseşte oricând motive ca să pună stăpânire pe ce este al altuia; dimpotrivă, prilejurile de a vărsa sânge sunt rare şi ele trec mai repede. Dar când un principe este în fruntea armatelor şi are sub comanda lui un număr mare de soldaţi, atunci mai ales nu trebuie să-i pese în nici un fel de faima cruzimii lui; căci armatele n-au fost niciodată strâns unite şi gata de acţiune. Trebuie să ştiţi că există două feluri de a lupta: unul bazat pe legi, iar celălalt pe forţă: cel dintâi este propriu oamenilor, celălalt aparţinând animalelor; dar întrucât primul nu este de multe ori suficient, trebuie să recurgem la al doilea. Deci îi este necesar unui principe să ştie să fie tot atât de bine animal şi om-căci unul fără celălalt nu poate să dureze. Prin urmare, întrucât un principe trebuie să ştie să folosească bine mijloacele animalului, el va trebui să ia ca exemplu vulpea şi leul, deoarece leul nu se apără de cursele care i se întind, iar vulpea nu se apără nici ea de lupi. Trebuie, aşadar, să fii vulpe pentru ca să recunoşti cursele, şi să fii leu, pentru ca să-i sperii pe lupi. Aceia care procedează numai în felul leului nu se pricep deloc în arta guvernării Principele care se teme mai mult de poporul lui decât de străini trebuie să ridice fortăreţe; dar acela care se teme mai mult de străini decât de poporul lui nu are nevoie să le construiască.**
***
(Un principe nu trebuie să fie iubit penlru dărnicia lui, ci trebuie să fie temut pentru dreptatea lui-"după cum este necesar să pară milos, credincios cuvântului dat, omenos, integru şi religios şi chiar să fie; dar în acelaşi timp să fie pregătit ca, atunci când nu este nevoie de asemenea comportare, să poată şi să ştie să se comporte tocmai dimpotrivă. Trebuie de asemenea să ştim că un principe, şi mai ales un principe nou, nu poate să respecte toate acele virtuţi pentru care oamenii în general sunt socotiţi buni, deoarece adeseori, pentru ca să-şi apere statul, el este nevoit să acţioneze împotriva cuvântului dat, împotriva milei, a omeniei, a religiei. De aceea, trebuie ca spiritul lui să fie oricând gata să se îndrepte după cum îi poruncesc vânturile sorţii şi schimbările ei, şi, după cum am spus, să nu se îndepărteze de ceea ce este bine, dacă poate, iar la nevoie să ştie să facă răul. Prin urmare, faptele luturor oamenilor şi mai ales ale principilor, pentru care nu există un alt criteriu de judecată, trebuie privite numai din punctul de vedere al rezultatului lor, binele statului. Principele să-şi propună, deci, să învingă în luptă şi să-şi păstreze statul, iar mijloacele lui vor fi oricând socotite onorabile şi fiecare le va lăuda. Pentru că oamenii obişnuiţi sunt atraşi numai de ceea ce pare şi de succesul unui lucru. în concluzie, deci, spun că un principe nu trebuie să se teamă de conspiratori atunci când poporul îi este favorabil. Dar dacă poporul îi este duşman şi-l urăşte, el trebuie să se teamă de orice lucru şi de orice om. Statele bine organizate şi principii înţelepţi s-au străduit întotdeauna să nu-i împingă la deznădejde pe cei mari şi totodată să satisfacă poporul făcându-l să fie mereu mulţumit, fiindcă aceasta este una din grijile însemnate pe care le are un principe") / - (Niccolò Machiavelli - în "Discursuri" - Dar acela care poruncind supuşilor trebuie să se folosească mai curând de pedeapsă decât de respect. Şi aceasta însă trebuie să fie măsurată, în aşa fel încât să eviţi ura; deoarece a te face urât nu este niciodată spre binele unui principe")
///
Deci să nu lăsăm să treacă prilejul acesta pentru ca, în sfârşit, după atâta vreme, Italia să-şi găsească izbăvitorul şi să se adeverească, cuvintele cunoscute ale lui Petrarca :
**Virtutea, împotriva furiei ce-a-ncins urgia.
Va prinde armele! Şi lupta, ca de soartă.
Scurtă va fi, căci vrednicia
în italicele inimi încă nu e moartă.**
https://www.ziarulmetropolis.ro/prin...-de-referinta/
https://www.youtube.com/watch?v=wsMs...MGMZd4Ykk N9E