View Single Post
Old 03 Mar 2020, 18:32   #34
victor_homescu
Guru
 
victor_homescu
 
Join Date: Dec 2016
Posts: 635
=116 ani de la naştere, "Ultimul cuvânt":.Mircea Vulcănescu (născut pe 3 martie 1904 - 1952 octombrie 28, decedat suferind de miocardită şi pleurezie dublă T.B.C. Deţinutul K 9320, Vulcănescu Mircea, în penitenciarul Aiud, camera de tortura Zarca), în Dosar nr.1921/1947 Curtea de Apel Bucureşti (procesul Ion Antonescu)**Domnule Presedinte si Onorata Curte : Ascultand rechizitoriul Procurorului General, ca si actul de acuzare, am avut impresia ciudata ca ma aflu in fata unui caz dostoievskian. Nu, Onorata Curte, nu in fata acelui judecator de instructie din Crima si pedeapsa, care, prin actiunea lui persuasiva, unita cu mustrarea de cuget care lucreaza dinauntru pe acuzat, ajunge sa-i smulga pana la sfirsit marturisirea crimei savirsite, ci in fata acelui caz straniu din Fratii Karamazov, in care fratele mai mic ia asupra sa, spre ispasire, pacatele fratelui sau. Incercind sa văd dacă pot lua asupra mea invinuirea ce mi se pune in sarcină si ascultand aceasta incriminare, nu mi-am putut stapini un amestec de mandrie si de ciudă, pentru ca, orice s-ar zice, pentru un crestin nu este mai mare cinste care să i se poata face decit de a fi pus sa platească pentru semenul sau; dar si de ciudă, pentru că acest lucru, infaptuit in zarea launtrica a lumii nevazute, sfarimă, in lumea vazută a lucrurilor de aici, unul din talerele acelei dreptăti pe care suntem pusi s-o aparati si fara de care nu e posibilă convietuirea pamintească. Am acceptat sa fiu subsecretar de stat intr-unul din cele mai grele ceasuri ale istoriei tarii mele, intr-un moment in care romanii se bateau pe strazi cu romanii, sub ochii strainilor, care nu asteptau altceva decit sa foloseasca pentru ei aceasta sfadă, as dori numai sa va lamuresc, pe scurt, si nu nurnai Dumneavoastra, care ascultati aci, dar si celor care sunt afara, departe, risipiti prin gospodariile lor marunte, din oras ori de la tară, ale caror interese am avut greaua sarcina sa le apar prin activitatea mea, intr-un ceas greu, si carora nu le-am putut da seama pana acuma – ce-am facut, ce-am vrut sa fac si de ce-am facut ce am facut? Am colaborat cu guvernul maresalului Antonescu, si anume aceea a politicii sale economice. La aceasta politica am lucrat, pe ea am urmarit-o, cu ingrijorare, dar cu continuitate sagace, aproape patru ani, si cu ea inteleg sa raman solidar, asumandu-mi intreaga raspundere a rezultatelor ei. Convins ca obligatia de a face fata pentru semeni, care sta la temelia obligatiunii obstesti, este o indatorire a noastră fată de noi insine, prin care ne constituirn oarneni **
***
Mircea Eliade -"Trepte pentru Mircea Vulcănescu",**Nu ştiai ce să admiri mai întâi: nestăvilita lui curiozitate, cultura lui vastă, solidă, bine articulată, sau inteligenţa lui, generozitatea, umorul sau spontaneitatea cu care-şi trăia credinţa şi iscusinţa cu care şi-o tălmăcea. Nu cred c-am întâlnit alt om înzestrat cu atâtea daruri. Şi nici altul care să-l întreacă în modestie. Am cunoscut, desigur, savanţi care se încumetă să citească în treizeci de limbi, sau stăpânesc în de-amănuntul istoria unei ţări sau a unui continent, sau au pătruns în toate tainele fizicii şi matematicilor, sau înţeleg nenumărate sisteme filosofice. Dar mintea lui Mircea Vulcănescu era altfel alcătuită. După ce-l cunoşteai mai bine, înţelegeai că, dacă ar fi trebuit, ar fi putut şi el învăţa treizeci de limbi, sau istoria unui continent, sau matematicile superioare. Îl interesa tot. Mai mult: înţelegea - şi-ţi explica - de ce-l interesează cutare sau cutare disciplină, un anumit autor sau o anumită operă. Dar nu era nimic haotic, nici dezarticulat în cultura lui. Ce învăţase de la teologii şi filosofii pe care-i citise se lega de tot ce-l învăţaseră sociologii, economiştii, istoricii, financiarii, oamenii politici. Imensa lui cultură nu era distribuită în „compartimente”; era perfect integrată, deşi se desfăşura pe nivelurile multiple ale cunoaşterii. De aceea era în stare să profite după lectura unui „reductionist” - un freudian, bunăoară, sau un marxist -, pentru că ştia unde să-l situeze. Cum mărturisea adesea: nu se lăsa impresionat de „jargon”, nici de „ideologie”. Asimila dintr-un autor tot ce-l ajuta să înţeleagă mai bine un fenomen cultural; adică, îl ajuta să descopere aspecte sau să descifreze sensuri care i-ar fi rămas altminteri ascunse sau nelămurite.**
***
**Onorata Curte, sunt acuzat ca prin colaborarea mea cu maresalul Antonescu m-am facut solidar cu toate actele lui de guvernare - "militare pentru hitlerism" - "in anul 1940, dupa izbucnirea razboiului mondial, am participat la tratarea, la Londra, a unui acord de contrablocada indreptat impotriva Germaniei si am explicat, la Londra, intr-un discurs, ca scopul lui era apararea independentei noastre economice impotriva presiunilor germane. Mai mult, am ajutat, la tratativele duse la Londra in acel timp, pentru evacuarea tezaurului B.N.R., in caz de agresiune hitlerista; Acceptind postul de subsecretar de stat la Finance, in imprejurarile aratate, nu am facut decit sa-mi fac datoria de intelectual si de slujbas ai statului, dupa cum aceeasi datorie mi-am facut-o in vara asta, cand – intre doua inchisori – am ajutat ministrului meu, la solicitarea lui, sa redacteze amendamentele romanesti la clauzele economice ale tratatului de pace, care se discuta la Paris si pe care guvernul roman de acum si le-a insusit. Aceasta este ,,militarea mea”. Pentru tara, totdeauna si oricind, si nurnai pentru ea, spre a se salva, ce se mai putea salva din situatile grele pe care nu eu le-am creat. Asta despre militare."
(..)
Vulcanescu a scris "Proiect economic pentru Estul Europei", avea a zice Curtii-**In ceea ce priveste situația permiterii de fapt a intrarii armatei germane, rechizitoriul a recunoscut ca armata germana era in lara mai dinainte ca eu sa fiu numit subsecretar de stat. Toata activitatea de finantare a Ministerului de Finante a vizat refacerea unei armate pentru nevoi proprii, destinate altui razboi, cu fata catre Vest, pentru dezrobirea Ardealului. (Marturia generalului Borcescu, seful Sectei Marelui Stat Major, care a organizat aceasta armata, a generalului Mardare si a generalului Stanescu, care, politiceste si militariceste a folosit-o!).Romania si-a procurat, cu ajutorul ngstru constant, incepind din 1943, un armament cu care a inzestrat o armata noua, dupa dezastrul de la Don, destinata a face fata la Vest (marturiile Borcescu si Mardare), armata care era destinata sa asigure-si care a asigurat-libertatea de actiune politica a ” si i-a permis sa realizeze actul de la 23 august "44, liberind teritonul national de germani si executand clauzele militare ale conventei de armistitiu, contribuind astfel la liberarea Ardealului, alaturi de armatele aliatilor.
lar Ministerul de Finante, pentru aceasta finantare, a zis:”Pentru asta, dam!”.**
***
Condamnarea :**Deciziunea criminală nr. 27, Şedinţa publică de la 6 februarie 1948, Curtea de Apel Bucuresti, pentru motivele care se vor vedea, ascultand şi concluziunile domnului procuror general, în numele legii decide: condamnă pe Mircea Vulcănescu, în varstă de 44 de ani, în prezent arestat preventiv în Penitenciarul Văcăreşti, fost funcţionar public în Ministerul Finanţelor să sufere 8(opt) ani temniţă grea pentru crimă de război. Mai condamnă pe numitul acuzat la 3 ani detenţiune riguroasă şi la degradare civică pe timp de opt ani. În baza articolului 101 din Codul Penal numitul acuzat va executa pedeapsa cea mai grea de 8 ani temniţă grea.”
***
Mircea Vulcănescu : **Desigur, conducatorul unui popor intemeiat pe etica sangelui poate intelege greu etica aceasta a unor oarneni pe care raposatui Nicolae lorga i-a botezat atit de sugestiv: “oamenii pamintului”, a caror zestre nu se vinde si care-si trag numele “de la mosie, de la riuri si de la plaiuri”, si care, dupa vorba lui Mihai Eminescu, si-au aparat totdeauna mai intii “saracia” si “nevoile” si “neamul”. Dar aceasta este etica neamului meu si lui, si numai lui, am a-i da seama de gestiunea trecatoare si nedorita a trebilor lui, care mi-a fost data in seama, in aceste vremuri grele. De aceea, tu, baciule Vasile, din Birsana Maramuresului, pe care te-am parasit intr-o noapte din 1939, cand unitatea in care eram mobilizat se disloca spre miazanoapte, spre a face fata mobilizarii romanesti insprijinul Cehoslovaciei amenintate; tu, baciule Vasile, care mi-ai spus atunci cuvinte pe care n-o sa ie uit si care mi-au fost intotdeauna indreptar, cind am avut in mina grijile bunului public; tu, baciule, al carui chip mi-a stat in fata, pe masa mea de lucru, cit am fost subsecretar de stat, si pe care te-am cercetat in gind, intotdeauna, cand am avut de rezolvat probleme grele, de resortui meseriei mele, ca ministru: probleme de cliring, de finantare, de inzestrare – cu intrebarea: “Ce ti-e tie, baciule, de toate astea?!”; tu, baciule, sunt sigur ca ai sa intelegi ceea ce conducatorul acelui neam de care, din timpurile preistorice, dacii, erau “despartiti-vorba istoricului grec=de munti si de frica reciproca”, nu a putut sa inteleaga…Si, de aceea, tie, baciule, iti dau astazi, aici, mai presus chiar si de aceasta Curte, socoteala.
Am zis!**/- “Ultimul Cuvînt” publicat de Virgil Ierunca in “Ethos”, caietul IV, Paris, 1983-
***
**Când au venit încercările, Mircea Vulcănescu le-a primit senin şi încrezător; într-un anumit fel, misterios, se integrau vieţii lui religioase – în câteva zile a pierdut tot: avere, glorie, situaţie socială şi academică, familie, libertate. Dar a rămas acelaşi. Nu s-a îndoit şi nici n-a tăgăduit; a continuat să mărturisească, cu aceeaşi senină fermitate, credinţa şi încrederea lui de totdeauna. Alţii, care i-au fost mai aproape, vor povesti în de-amănuntul, aici sau altă dată, viaţa pe care a trăit-o Mircea Vulcănescu în temniţă. Ce ştim cu toţii ne e de-ajuns ca să înţelegem cât de loială i-a fost victoria. Victorie împotriva călăilor, desigur, dar mai ales victorie împotriva Morţii. Pentru că ştim cum a murit! Iar ultimul lui mesaj din temniţă, adresat fiecăruia dintre noi, a fost acesta: „Să nu ne răzbunaţi!”
- Chicago, noiembrie 1967, Mircea Eliade - Trepte pentru Mircea Vulcănescu în Ethos, Editura Eminescu, București, 2001-

https://www.iiccmer.ro/in-memoriam-m...2r7yGtng09MJYs

https://www.youtube.com/watch?v=jxFb...6RsinPCnxH9PTs
victor_homescu is offline   Reply With Quote sendpm.gif