Iata ca recent s-a gasit o noua lucrare de Bach, intitulata The Best of Bach, considerata, pana acum, pierduta in buzunarele timpului, lucrare din care delimitam cateva fragmente, care ies in evidenta si devin cu atat mai stralucitoare, mai invidiate, astazi, cu cat sunt mai putin dorite de public:
https://www.youtube.com/watch?v=eT86nUivtLA&t=86s
Va place, nu va place Brahms, asta e! Dar voi ce credeti, ca ascultati numai ce va place? Trebuie sa aveti motive, iar un Brahms bun e tocmai indicat pentru asta:
https://www.youtube.com/watch?v=OCRRctlAVhc
De ce credeti ca se fac numai filme cu naufragiati, cu oameni care se zbat, care lupta cu toti, cu orice, cu ei insisi, si sfarsesc fragmentati ca un calculator, fara a mai avea puterea de a gasi butonul de defragmentare? Sfarsesc prin a incepe altceva, care e cu totul altceva, cum se tanjeste, si care o sa-i fragmenteze ca si precedentele.
Daca regizorii, oricat ar cauta, gasesc numai muzica din aceasta, care numai asta le inspira si care numai la asta se potriveste, asta fac si ei!