2019 - Craciun fericit !
("Eu n-am venit în lume să judec lumea ci să mântuiesc lumea"- Ioan 12, 47), Ion Agârbiceanu "Răsărita lumii-Iumina cunostintii", Decernvrie 1936, Ion Creangă ",Naşterea Mântuitorului" si Ion T. Buzdugan (poet basarabean), "E Crăciun!" /**La venirea în lume a Mântuitorului Isus Hristos popoarele orbecau în întuneric în ceea ce priveşte celea mai însemnate adevăruri, de care atârnă fericirea omului atât în lumea aceasta cât şi în vieaţa viitoare. Partea cea mai mare din omenire era aşa de departe dela adevăr încât se închinau la puterile firii, se închinau la mai mulţi dumnezei, cărora le făceau chipuri cioplite şi le aduceau jertfe Nu erau siguri nici de existenţa şi nemurirea sufletului, nici de ceea ce trebue să facă în această vieaţă pentru a-şi afla pacea şi fericirea. Cei mai înţelepţi dintre oameni întrezăreau unele adevăruri de credinţă, dar fără nici o putere de a le dovedi. Omul aşa este zidit că dacă nu are îndrumări limpezi pentru marile întrebări ale vieţii:Este Dumnezeu?Ce este Dumnezeu ?Ce este omul ?Care e scopul omului în lume?- Nu ştie cum să trăiască nici în lumea aceasta. Dacă nu cunoaşte drumul care duce în cer, îl rătăceşte şi pe acela pe care merge pe pământ. De aceea la venirea Mântuitorului oamenii orbecau greu nu numai în jurul adevărului, ci şi în jurul regulelor de vieaţă, în jurul moralei. Şi cei mai mulţi erau cufundaţi în toate fărădelegile. Naşterea lui Hristos a „răsărit lumii lumina cunoştiţii". Adică a arătat oamen lor şi ce trebue să creadă, şi ce trebue să facă pentru a le merge bine în viaţă, pentru a avea linişte şi pace, şi pentru a putea ajunge la fericirea vecinicâ.**
***
(Naşterea Mântuitorului), Ion Creangă
În Betleem colo-n oraş
Dormeau visând locuitorii,
Iar lângă turmă, pe imaş
Stăteau de pază, treji, păstorii.
Şi-n miez de noapte dulce cânt
Din cer cu stele-a răsunat,
Se rumenise cerul sfânt
Păstorii s-au cutremurat.
Din slăvi un înger coborî:
“Fiţi veseli!”- îngerul Ie-a spus,
“Plecaţi, şi-n staul veţi găsi
Pe Craiul stelelor de sus!”
***
**Isus se numeşte Mântuitorul nostru. El ne-a mântuit de minciunile ce acopereau adevărurile de credinţă, de rătăcirile grele în care căzuse legea morală, şi de moartea păcatului, dându-ne mijloace de a ne curaţa de ele. Rasăritul cel de sus, a răsărit lumii lumina cunoş?*tinţa şi a harului mântuirii. Intre adevărurile vecinice descoperite de Hristos sunt unele pe cari mintea omenească nu le va putea cuprinde niciodată. Aşa este taina P.S.Treimi, a întrupării Domnului, şi toate celea 7 sfinte Taine ale Bisericii. Noi trebue să le credem, să le ţinem de adevărate şi pe acestea. Trebue să fim ca pruncii cari cred cu desăvârşire tot ce le spun părinţii, deşi nu au putere de a înţelege. Mântuitorul însuşi ne-a spus: „De nu vă veţi face ca unul dintre aceşti prunci mici, nu veţi intra în împărăţia cerurilor'1 Oamenii, ispitiţi de cel rău, vecinicul duşman al adevărului, voesc să înţeleagă tocmai acestea adevăruri nepătrunse. Toată învăţătura şi legea lui Hristos e limpede ca soarele afară de misterele care le cuprinde. Oamenii au cum sâ-şi mulţumească toaă setea de adevăr şi toata voinţa de a duce o viaţă curată şi bună, din centrul doctrinei şi a moralei creştine,**
***
Păstorii veseli, în oraş,
Spre staul cu paşi iuţi porniră
Şi-un prunc atât de drăgălaş
Acolo-n paie ei găsiră.
Nici leagăn moale, nici vreun pat,
Doar fân mirositor pe jos,
Pe fân, în iesle sta culcat
Micuţul prunc: Iisus Hristos.
El, Fiul domnului şi Crai
Al stelelor de farmec pline,
De-atunci cu drag, la voi, din Rai
Cu fiecare iarnă vine!..
***
**Duşmanii lui Hristos nu-şi bat capul cu Evanghelia. Se leagă numai de taine, se fac că ar vrea să fie creştini buni, dar îi opresc ceea ce na înţeleg. Ei pun mândria lor mai presus de credinţă şi mai presus de autoritatea dumnezeească. Spun că dacă nu pot înţelege, nici nu poate fi adevărată cutare taină cum e şi întruparea Domnului. Ei uită că până la venirea lui Isus în lume mintea omenească a avut prilej mii de ori să afle adevărul, şi nu l- au aflat. Ei uită că înţelegerea omenească a căzut de mii de ori înfrântă, neputând afla adevărul. Şi ca nişte noi păgâni, cearcă din nou acelaşi drum. Unde duce drumul lor, e limpede de-mai înainte:unde a dus drumul voinţa omeneşti şi mai de mult. La rătăciri grele în jurul adevărului şi al moralei.**(Ion Agârbiceanu "Răsărita lumii-Iumina cunostintii")
***
- Ion T. Buzdugan ("E Crăciun!") -
**Cu seara resfirată peste ramuri împletite în lumină,
Cu văpaia lunei pâlpăind serafic de pe cer, de sus,
In colindul „Dă*ne Doamne pace", ce divin se'nbină,
Cu nădejdea vieţii, când se naşte, Dumnezeu Isus!**
***
„Nu vă temeţi, căci iată vă binevestesc vouă bucurie mare, care va fi pentru tot poporul, că în oraşul lui David, astăzi s-a născut vouă Mântuitor, care este Hristos Domnul" (Luca 5, 10-11).
https://www.youtube.com/watch?v=B94J...kyai-I4b-HWhy8