"Să nu te laşi devorat de propriu-ţi trecut,ci să-ţi vezi de calea ta încă ne(stră)bătută", împlineşte 103 ani, născut la data de 7 noiembrie 1916, cu un an înaintea revoluţiei bolşevice ,filosoful Mihai Sora, eseist, traducator si editor, student al lui Nae Ionescu, Mircea Vulcănescu si Mircea Eliade, ia licenta în filosofie medievală cu lucrarea "Argumentul ontologic la Anselm de Canterbury" si teza de doctorat "La notion de la Grâce chez Pascal.Essai de morphologie du théocentrisme", a obținut o bursă din partea Institutului Francez din București în 1938, în 1948 se reintoarce în România, prima sa carte,"Du dialogue interieur/Despre dialogul interior", publicată în Franta,1947, la Gallimard, este scrisă cu dedicatie „Domnului Mircea Eliade, în amintirea plăcutei mele ucenicii filosofice la seminarul său de metafizică.Cu prietenie, M.Şora.Paris,4.4.’47.”/**Douazeci si opt de ani aveam (in urma cu cincizeci de ani) cand am scris aceasta carte nabadaioasa. Am scris-o, asa zicand,pe nerasuflate:in fierbintea vara a lui 1944. Lumea intreaga era la o rascruce. Viitorul nu se stia prea bine ce anume avea sa ne aduca,dar un lucru macar era absolut sigur:ca in nici un caz nu va readuce trecutul. Oricum, era o vreme in care cine se simtea angajat profund in soarta lumii (si care tanar nu se simte astfel?) avea in primul rand de regandit lumea din temelii,ca sa-si lamureasca macar siesi drumul de urmat;de regandit bineinteles cu intreaga fiinta, trup si suflet; de regandit din incercari si indurari poate mai mult chiar decat din carti si din cunostinte puse cap la cap, desi nici acestea nu lipseau*,Eliade,urma a nota în Jurnal 21 aprilie "47**Termin
-Du dialogue intérieur-a lui Mihai Şora,fostul meu elev la seminarul de logică şi metafizică.Îmi place cu toate truismele şi teribilismele ei.Îmi place,mai ales,pentru ceea ce regăsesc din «mine»,cel din anii 1934-38,când traduceam împreună la seminar pe Sfântul Thoma si Nicolaie din Cusa.Este o carte în care,fără să-şi dea seama,Şora continuă problematica «generatiei»:autenticitate,libertate,alegere.Cur ios sentiment de a asista la ecloziunea perfectă a unui fost «elev».Îmi dau seama,între altele,cât de putin am«crescut»eu de-atunci,cât de mediocră a fost desăvârşirea mea spirituală între 30 şi 40 de ani. Era,probabil, fatal să se întâmple aşa. Cele mai serioase cuceriri spirituale le faci între 20 şi 30 de ani.Când îi eram «profesor» eu aveam 30 de ani şi el 20.El dibuia,eu eram deja orientat. Astăzi el se află în aceeaşi situatie pe care o câştigasem eu acum 10 ani. În schimb,paşii pe care i-am făcut eu în acest răstimp nu mai au nimic «senzational»,sunt doar împliniri,rectificări,şovăiri.Singura turnură mai abruptă a fost experienta legionară,în ceea ce avea ea apolitic,şi insurectia mea contra "istoriei",care şi-a precizat orientarea între 1942–43.**,opera filosofica a lui Sora continuă cu volumele romanesti,Sarea pamantului (1978),A fi,a face,a avea (1985),Eu & tu & el & ea..sau dialogul generalizat (1990),Firul ierbii (1998),pana la :
- **Mai suntem oare în stare,după atâta amar de vreme irosită în cotidianul cel îndeobşte să ne abandonăm acelui plonjon spre propria-ne rădăcină?.Exista o temporalitate-integratoare-a Clipei,a orizontului microclipelor,in care nici o singura data nimic nu se pierde,dupa cum exista una-dezintegratoare?-a clipitelor lipsite de consistenta proprie, alungandu-se una pe alta in cautarea unui sens care sa le salveze**-Clipa si timpul (2005).A fost casatorit cu scriitoarea Mariana Sora, cu care a avut trei copii, Andrei si Sanda si Tom, filosoful a lucrat la Ministerul de Externe, la Editura de Stat pentru Literatură și Artă, și este fondatorul noii serii de cărți ”Biblioteca pentru toți”.
***
**„Doar omul este pus in pozitia de a cauta solutii, de a trebui mereu sa opteze intre „da” si „nu”.Aceasta continua oscilare, aceasta deliberare, prealabila oricarei decizii umane, este ceea ce numesc dialog interior. El nu se desfasoara la modul explicit, ba, in majoritatea cazurilor, nici macar verbal, pentru ca ar cere mai mult timp decit timpul care‑ti este lasat pentru o hotarire.**(Mihai Sora)
***
Mihai Sora,scrisoare către Mircea Eliade,**Iubite Domnule Eliade, Sunt adânc mişcat de prietenia pe care mi-o arătati după amarul de vreme scursă de când drumurile ni s-au despărtit şi nu ştiu cum să vă multumesc.Deci vă multumesc fără să ştiu cum,ştiind însă foarte bine de ce
entru că sunteti încă atât de tânăr încât să vă poată entuziasma până şi amintirea unui student pe care l-ati avut şi care promitea la vremea lui ceva.M-ar bucura imens ca totul să meargă ca pe roate.Dar chiar dacă strădaniile Dv.de a obtine o bursă,al cărei subiect să fiu eu (şi al cărei obiect-cu destulă bătaie de cap-vă rămâne de inventat),n-ar fi până la urmă încununate de succes, multumirea mea n-ar fi întru nimic ştirbită.Importantă este intentia,iar intentia am şi simtit-o întreagă,cu tot elanul ei făptuitor,în rândurile Dv.calde şi directe,făcute să meargă fără ocoluri la inimă.Am să vă pun o întrebare care de mai multă vreme îmi dă ghes şi pe care nu m-am învrednicit încă,spre vina mea,s-o aştern pe hârtie şi s-o trimit:am putea oare publica (întrebarea mea e o întrebare de editor), împreună cu alte studii înrudite ca preocupări,Comentarii la legenda"Meşterului Manole"(nota-M. Eliade,"Comentarii la legenda Meşterului Manole"1943.)?Dacă-mi răspundeti prin „da”,vă voi trimite un proiect de sumar pentru un volum de cca 400 de pagini,aşa cum mi s-ar părea,de aici, potrivit şi posibil.Dacă aveti preferinte sau o anumită idee de organizare a unui asemenea volum,care ar urma să apară într-o colectie de „Studii de folclor”,aştept câteva rânduri în acest sens, precizând şi eventualele modificări pe care ati întelege să le faceti la studii apărute cu ani în urmă.Cu dorinta de a vă citi cât mai curând (şi de a vă revedea,când şi cum s-o putea),rămân al Dv.îndatorat,cu dragostea pe care întotdeauna v-am purtat-o, Mihai Şora**/Bucuresti 18 septembrie 1967
&
**Mult stimate şi iubite Domnule Eliade,Profit de bunăvointa Domnului Comarnescu pentru a vă anunta că„proiectul editorial Eliade” este mai mare (mai cuprinzător) şi mai serios decât putea părea atunci când v-am trimis prima scrisoare.(În orice caz,Meşterul Manole nu urma să fie decât un început,câtuşi de putin săîncheie un gând editorial de-abia schitat.).Totuşi,ne-am gândit să începem cu literatura,şi anume cu "Maitreyi"(la care,dacă sunteti de acord,am adăuga"Şantier şi India"rotunjind în felul acesta un fel de ciclu indian**-al Dv.Mihai Sora Bucureşti,ianuarie 1968/
https://adevarul.ro/locale/constanta...090/index.html
https://www.youtube.com/watch?v=pBs4...68Cm4NgqErV_UY