[mirodoni]

Cretzulynne, da’ tu cu ce te ocupi?!
Doar nu crezi că stă cineva să citească atât despre formatul ecranului? Și în engleză! Apoi, acolo unde ne-ai trimis nu e vorba de fapt de ecranul cinematografic.

Lucrurile sunt mult mai simple. Lentila e circulară. Pentru că provine dintr-o sferă. „Imaginea” este circulară. Așa că primul impuls ar fi fost realizarea unui ecran circular, ceea ce ar fi foarte complicat. Și inutil, desigur. Pătratul înscris în cerc are cea mai mare arie, comparativ cu dreptunghiurile înscrise. De aceea, formatul foto era pătrat, 6x6 cm. De aici, puteai decupa, în funcție de scop, portret sau peisaj, respectiv dreptunghi pe verticală sau pe orizontală.

La filmul cinematografic, apare o componenta specifică: mișcarea. Mișcarea, în cele mai multe cazuri, are loc pe orizontală. De aceea, ecranul trebuie să fie... lat. Mișcarea pe verticală este susținută de mișcarea camerei.
Obținerea imaginii dreptunghiulare cu raport cât mai mare direct pe peliculă, ar fi însemnat micșorarea considerabilă a suprafeței utile a lentilei. La un dreptunghi înscris într-un cerc, când latura mică tinde la zero, latura mare crește, dar aria tinde la zero.

Soluția a fost lentila anamorfică. Aceasta „comprimă” imaginea la filmare numai pe orizontală, folosind aceleași dimensiuni ale fotogramei dreptunghiulare „normală”, deci aceeași aparatură. La proiecție, se poate folosi același aparat de proiecție, dar cu o lentilă anamorfică în fața obiectivului. Fără aceasta, obiectivul ar fi avut un diametru mult mai mare, atât la filmare, cât și la proiecție.

Ecranul pătrat la monitoare sau telefonul mobil are cu totul alte justificări. În cinematografie este un moft.

Nu am înțeles ce vrei să spui cu burghezia și oamenii care vorbesc normal.