In Coreea de Sud viata e greu. Foarte greu. Dar nu in sensul de saracie, ca in Nord, ci prin faptul ca societatea pune presiune sa muncesti extrem de mult. Scoala se face la un nivel incredibil, gen studiat 15 ore pe zi, iar serviciul iti lasa atat de putin timp liber incat unii barbati isi vad familia practic doar in weekend.

Genul asta de presiune psihica e greu de suportat, pe unii ii distruge, dar in acelasi timp scoate cu adevarat tot ce poti sa dai din tine. Am trait si eu ceva asamanator in trecut, perioade in care am muncit enorm asa ca pot sa ma identific si sa inteleg anumite lucruri. Probabil n-a fost bine, echilibrul e calea cea mai potrivita, dar uneori senzatia de implinire pe care poti sa o ai impingandu-te la maxim e incredibila... Si cam asta e k-pop-ul. Rata de succes e atat de scazuta in k-pop si pretul platit atat de mare incat cu siguranta nu merita sa incerci. Dar totusi ei o fac si marea majoritate pentru ca sunt facuti pentru asta, pentru ca iubesc cu adevarat scena, dansul, muzica, interactiunea cu fanii. Uita-te de exemplu la coregrafia asta, nivelul de munca si talent pentru a ajunge la nivelul asta e urias. Si da, asta se aplica de exemplu si la categorii gen violonisti doar ca acestia daca nu ajung solisti tot pot sa-si castige painea intr-o orchestra de exemplu, pe cand in k-pop ori esti acel unul din zece mii care are succes, ori esti aruncat din lumea aia ca o masea stricata.

Un alt aspect special la k-pop, e ca artistul se ofera pe el insusi audientei. Melodia in sine conteaza desigur, dar esenta e persoana. Asta e mai greu de inteles, apropo de ce ziceai ca ai avut ghinion dand click pe linkurile de pe thread (interepretez ca nu te-au atras). La inceput si eu ma uitam la niste videoclipuri si nu intelegeam ce e cu grupurile alea care danseaza ca roboteii. Apoi m-am uitat la documentarul (sau reality show-ul) care ilustra cum s-a format Twice si mi-a picat fisa. Eliminarea lui Momo de exemplu (see https://www.youtube.com/watch?v=28qNqNtcOsA) mi se pare unul din cele mai devastatoare momente inregistrate vreodata. In esenta e ca si cand ai filma momentul in care Beethoven a surzit. Este a-i lua unei persoane ocazia de a-si exprima un talent imens, care il defineste ca persoana. Sigur ca nu toate momentele din k-pop sunt asa dramatice, dar in esenta toti cei care reusesc in lumea asta au niste calitati extraordinare ca artisti si/sau entertaineri si fie ca iti doresti ceva usor ca sa te distrezi, sau esti deprimat si vrei sa te simti mai bine, sau cauti sa intelegi cu adevarat ceva despre viata, k-pop-ul e o sursa foarte buna.