[victor_homescu]

Născut la 9 mai 1895**Unde şi când m-am ivit în lumină,nu ştiu/din umbră mă ispitesc singur să cred/că lumea e o cântare**,Lucian Blaga *(Întru pomenirea lui Rainer Maria Rilke-*Prietenă,să nu mai rostim zadarnicul sunet/cu care-l chemau muritorii!/ Astăzi,vorbind pentru toţi/el nu are chip şi nu are nume-poetul!/Viaţa lui mult ne-a mirat/ca un cântec cu tulbure tâlc/ca un straniu eres/În anii de demult/poetul,cuvântul strivindu-şi,a îndurat/ năpastele toate cu bărbăţie/şi cele mai mari,cele mai crunte dureri,şi le-a stins/în muntele singurătăţii,ce şi-a ales/Când la un semn/s-au surpat albăstrimile cerului/şi minutarele vremii treceau/ca tăişuri prin toată făptura/în anii aceia,poetul voi să uite de semeni şi vatră/În anii cumplitelor pâcle/când pământenii cu sfânta lor omenie şi carne/s-au destrămat fără număr/şi viaţa-atâta s-a stins/de-ar fi fost,vai,tocmai de-ajuns/ca duhul să prindă trup pe pământ/Poetul,cu numele şters şi pierdut,s-a retras/sub pavăza muntelui/făcându-se prieten înaltelor piscuri de piatră/Şi neajuns,neclintit,a rămas în jurul destinului/flancat de albe şi negre solstiţii/mare şi singur/Nu l-a ucis amarnica grijă din vale, nici gândul/că Dumnezeu răpitu-şi-a singur putinţa-ntrupării/Nu l- au răzbit nici tunetul din depărtări/nici tenebrele/Şi nu l-a schimbat în cenuşă/fulgerul care i-a fost pentr-o clipă/oaspete-n prag/Mereu îşi da sieşi cuvântul/şi pasul său era legământ/Îngăduie Prietenă să-ţi amintesc că Poetul/muri numai mult mai târziu/Mult mai târziu,ucis/de-un ghimpe muiat în azur/ca de-un spine cu foc de albină/Muri poetul ucis sub soare de-un trandafir/de-un ghimpe muiat/în simplu albastru,în simpla lumină/De atunci,în frunzare-aplecate/privighetoarele toate-amuţiră/uimite de cele"ntamplate/ Privighetorile ceasului,din rarele noastre grădini/amuţiră-n lumina ce-apare-n zadar/şi fără de semne,de-atunci/Şi nu ştiu nimic pe pământ/ce-ar putea să le-ndemne/să cânte iar**
***
(Pretutindeni e o tristeţe.E o negare.E un sfârşit/partout règne une tristesse.Une négation.Une fin/Pe urmele mele coapte/moartea îşi pune sărutul galben/şi nici un cânt nu mă îndeamnă/să fiu încă o dată/Fac un pas şi şoptesc spre miazănoapte/Din sângele meu nu mai e nimeni chemat/să-şi ia începutul trăirilor/nu,nu mai e nimeni chemat/Dar eu umblu lângă ape cântătoare/şi cu faţa îngropată-n palme mă apăr/eu nu!Amin)
***
Discutiile,polemicile,in epoca,Lucian Blaga si religia,prezinta interes scrisoarea prietenului Vasile Bancila din 1945 martie 28 ("Draga Lucian,din adancul sufletului te rog,impaca-te cu Dumnezeu.E adevarat,nu esti deloc certat cu el,dar ai un sistem filosofic ce iti impune anume retineri.Nu poti schimba acest sistem,dar poti,cel putin in viitor,sa atenuezi forma si sa pui in valoare coarde religioase care exista prestigios in sufletul tau"),raspunsul lui Blaga-("Te rog sa ma crezi ca nu ma simt deloc certat cu Dumnezeu ca sa trebuiasca sa ma impac si sa ma explic cu el."),si Dumitru Stăniloaie in *Poziţia domnului Lucian Blaga faţă de creştinism şi ortodoxie*/"m-am angajat -cu regret,într-o polemică cu el.Reflectând ulterior asupra sistemului său,am realizat că îngloba idei creştine,în afara termenilor împrumutaţi din creştinism.Blaga are o percepere justă a misterului în lumea creată,depăşind prin aceasta sistemele panteiste:un mister pe care omul nu-l poate pătrunde,nu pentru că n-are capacitatea,dar deoarece<Marele Anonim>îl opreşte.Un mister ar putea rămâne impenetrabil prin singura sa calitate şi nu din cauza neputinţei umane de a-l pătrunde?<Marele Anonim>poate fi aşa de mic din punct de vedere spiritual încât vrea să-l ţină pe om departe de bucuria de a cunoaşte?Dacă Blaga ar fi fost mai determinat în a asimila ideea creştină de Dumnezeu,toate contradicţiile ar fi dispărut.Conform unei asemenea concepţii,dilema ar fi fost rezolvată prin aceea că Dumnezeu,văzându-se de neînţeles pentru om,l-ar fi ajutat să progreseze în cunoaşterea Sa,dotându-l cu capacitatea de a-L exprima,pe El.Conform dogmei creştine există o minune a cunoaşterii umane şi a infinităţii divine,prima înaintând totdeauna spre cunoaşterea lui Dumnezeu.Blaga nu a putut ieşi complet din creştinism.Dar a retras tocmai darul prin care Dumnezeu salvează omul de păcatul său,de limitele sale, prin iubirea Sa.Am putea spune,trăgând o concluzie pozitivă,că tocmai prin nereuşita sa de a nega creştinismul,Blaga deschide calea spre recunoaşterea adevărului credinţei creştine."
***
Blaga (Către cititori)**Voi..aşteptaţi să vorbesc../despre orişice poţi să vorbeşti cât vrei/Dar cuvintele sunt lacrimile celor ce ar fi voit/aşa de mult să plângă şi n-au putut/Amare sunt toate cuvintele/de aceea-lăsaţi-mă/să umblu mut printre voi**