A implinit de curand 83 de ani,nascut,Albania,1936,ianuarie 28, Gjirokaster,orasul dictatorului comunist Enver Hodja,scolit la Institutul de Literatura Maxim Gorki din Moscova,criticii îi reproseaza apartenenta la Partidul Muncii,precum si functiile detinute in regimul Hodja,Ismail Kadare,a scris mult,poezie,romane,eseuri,memorialistica,un mijloc de supravietuire fizica si artistica într-unul dintre cele mai dure regimuri dictatoriale europene,publică în 1963 romanul care avea să-i aducă,celebritatea:*Generalul armatei moarte *,ecranizat in Franta,1983(Il generale dell'armata morta),in regia lui Luciano Tavoli,in rol principal,celebrul Marcello Mastroianni,cert:scriitorul nu a facut compromisuri majore cu dictatura,opera literara sta marturie,este tradus in zeci de limbi,in 1990 primeste azil politic în Franta,pe lânga numeroase premii si distinctii literare,a fost nominalizat de mai multe ori la Premiul Nobel,este recompensat în 2005 cu prestigiosul International Booker Prize,in 2009,premiul Prince of Asturias pentru literatură,Kadare este si autorul cartii-document *Moartea care ne-a unit*,1998,despre evenimentele tragice din fosta Iugoslavie,declara că aparţine unui popor care a pierdut contactul cu Europa de două ori,mai întâi în timpul ocupaţiei otomane,apoi,în timpul perioadei comuniste/**Multe am urât şi am iubit în viaţă/Multor dorinţi am fost „citta aperta”/Dar iar şi iar/Ca flăcăul ce se întoarce în miez de noapte/Acasă/Obosit şi mahmur după cheful de aseară/Aşa mă întorc şi eu la tine ostenit/După fiecare rătăcire/Iar tu/Fără a-mi purta pică pentru trădările mele/Mă alinţi cu dragoste/Ultima mea gară/Poezie**/,adevaratul sau crez si destin a fost pe taramul literaturii,al cartii=
***
Ismail Kadare,*Accidentul*,2008=Un splendid roman de dragoste:
**Era pentru prima oara când ma prefaceam ca dorm.De ce?Nu stiu nici eu.Mi-a venit asa,cum îmi venea încopilarie,când mi se parea ca,stând cu ochii închisi,aveam un avantaj în fata celorlalti.L-am simtit atingându-mi parul,apoi când mi-a dezvelit pântecul.Tocmai în momentul acela,când am vrut sa-i spun„Iubitule,te-ai trezit?”,am facut contrariul:am strâns mai tare din pleoape.si,la fel ca în copilarie,când îi pândeam pe ai mei ca sa vad daca mai erau suparati pe mine pentru ceea ce facusem cu o zi în urma,am început sa-l observ de la spate.Nervozitatea îi izbucnea prin toti porii,dar spinarea parea ca duce tot greul.Adevarul e ca asa,din spate,îl vazusem pentru prima oara.Ba chiar as putea sa mai spun ca nici ochii,nici vocea si nici mersul nu ma impresionasera la el mai mult ca spinarea.Cine m-ar auzi ar crede ca sunt nebuna sau,în orice caz,ciudata,una dintre acele femei care se dau originale cu orice pret.Adevarul e ca nu sunt asa.Îl vezi pe ala care se duce spre poarta?E Besfort Y,,tipul despre care s-a discutat ieri.E cel care a avut încurcatura aia în Israel?Exact si,din câte se pare,asta e motivul pentru care l-au dat afara de la universitate,daca n-o pati-o si mai rau.Eram curioasa sa-l vad,dar el a iesit fara sa întoarca capul,asa ca în memorie mi-a ramas doar dreptunghiul întunecat al spatelui lui.Care mi s-a parut apasat de o mare greutate,aproape dramatic.Câteodata am impresia ca indecizia mea în fata barbatilor cu probleme de atunci mi se trage.Acum,dupa atâtia ani,lânga fereastra hotelului,spatele lui era la fel de întunecat si de misterios ca atunci.Iar cuvintele acelea dureroase,cum ca nimic nu mai e ca înainte,care si la restaurant mi s-au parut de o tristete sfâsietoare,acum,transmise de spatele lui,erau cu mult mai dezolante.Rovena se misca imperceptibil în pat.Dar nici din pozitia aceea nu vedea mai bine.Spinarea lui era la fel,cea cunoscuta,doar ceva mai întunecata din pricina luminii de afara.Puteai crede ca povestea lor se întorsese în locul de unde plecase. Asa cum facea de fiecare data în momentele de triste]e,Rovena ar fi vrut sa-si aminteasca clipele frumoase ale relatiei lor.Parca dinadins,nu rememora decât certurile,mai ales cele legate de discu]iile la telefon sicare,de obicei,aveau doua variante:cea reala,traita,si a doua,cea pe care Rovena i-o povestea prietenei din Elvetia.Aceasta varianta din urma,din pricina frazelor pe care nu ajungea sa le mai spuna,dar pe care le gândea totusi,mult maiexpresiv,si care ajungeau sa se contopeasca mai bine cu povestirea,era mult diferita de prima.Nemultumirea mea permanenta privitor la natura lui posesiva(m-ai facut sclava ta,faci ce vrei din mine) nu-i convine.Spune ca barbatii vanitosi gusta,în secret,asemenea cuvinte.Pe el,din contra,îl întristeaza.Nu e o mândrie sa înrobesti pe cineva.Toti ignorantii din Orient si din Balcani se mândresc cu asta.Este foarte greu sa te certi cu el.Uneori,în toiul ciorovaielii,îti vine sa-l iei în brate.În asemenea momente,Rovena încerca sa tina piept valului de tristete care o cuprindea,dar nureusea.Repeta în sinea ei:el ti-a smuls lanturile,te-a facut printesa,dar,în realitate,el este printul,iar tu nu esti decât sclava lui.Îmi spun toate astea,desi nu se schimba nimic.Pricepi?Nu mi-e usor sa te înteleg,îmi raspundea prietena de la Berna.Pricep când îmi spui ca împreuna va în]elegeti de minune,dar la telefon va certati,cu toate ca eu patesc exact pe dos cu iubitul meu,suntem numai lapte si miere la telefon,iar când ne întâlnim parca luam foc.Aici te înteleg,iubitico,dar cu celelalte,sclavi,stapâni de sclavi si alte bazaconii,mi se pare ca exagerezi.Stiu,stiu foarte bine ca asa se vede de la distanta.Uneori se întâmpla ca explicatiile cu cealalta s-o oboseasca,la fel ca faptele în sine.Încerc sa ti-o spun pe sleau:el nu ma lasa sa traiesc.Nu cred ca o face cu intentie,dar adevarul asta este:m-a legat de el si nu-mi mai da drumul.Via]a lui,fata de a mea,e în declin.Iar el nu face altceva decât sa ma traga si pe mine în jos.Fara sa-i pese de mine,de tineretea mea,de sacrificiul meu.Problema este ca,asa cum ti=am spus,cu el este greu sa te certisi cu atât mai putin sa-l învingi.Odata,când i-am spus plângând ca i-am daruit toata tineretea mea fara sa-i cer nimic în schimb,el mi-a raspuns calm ca si el si-a sacrificat perioada cea mai delicata a existentei lui ca barbat.Asa se terminau,de regula,certurile lor.Dupa care o tragea din nou dupa el,convins ca ea avea sa-l urmeze.Pentru ca el stia deja ceea ce Rovena învata pas cu pas.Iar ea,ca o tembela,nu numai ca-i spusese,dar îi si scrisese toate astea.Acum întelegi?Nu,nu înteleg, fusese raspunsul celeilalte.În scrisori mi-ai spus altceva.Ca esti fericita,ca esti îndragostita nebuneste,cum se spune.La urma-urmei,toate asteptam acelasi lucru de la viata: sa ne îndragostim,sa cadem în mrejele lui.Chiar cuvintele astea au ceva necurat pentru cineva din afara.A cadea în mrejele cuiva.Ca si când ai cadea într-o groapa,într-o cursa,adica,într-un fel,a cadea în robie.Sa-l înfrunti daca se poarta rau cu tine,pentru ca ai dreptatea de partea ta.Dar sa-l înfrunti pentru ca te-a facut sa-l iubesti,asta n-ai dreptul.Pentru asta trebuie sa-i multumesti.Si daca o sa crezi într-o zi ca relatia asta a voastra e una falsa,vina va fi a ta,nu a lui.Rovena,sufletelul meu,nu în]eleg nimic din toate câte-mi spui.Doar daca nu sunt si altele,pe care eu nu le stiu.Am impresia ca nici tu nu stii ce vrei.Adevarul era ca nici Rovena nu stia ce vrea.Se enerva când el dadea semne ca ar fi gelos,dar mai mult decât asta o supara indiferenta lui.Cu prilejul uneia dintre iesirile ei nervoase,dupa cuvintele lui taioase:„aha,te gândesti la vreo aventura”,urmau frazele otravite:„fa ce vrei,doar n-avem vreo clauza de fidelitate”.A,asa?,rabufnea în sinea ei.Deci nu-ti pasa? Stai atunci sa ma vezi.Si zile întregi nu-i trecea supararea în urma disputei de la telefon.O sa vezi tu,îsi repeta în gând.O sa vina ziua în care o sa-ti lepezi masca.Si tot atunci se întreba cum va fi ziua aceea,si masca aceea,si daca dorea într-adevar ca lucrul acela sa se întâmple.El statea în continuare nemiscat în cadrul ferestrei.Mai exact,nu i se vedea decât spinarea.Rovena încerca din nou sa mai doarma,câteva minute macar,sperând ca asa va reusi sa înceapa altfel ziua aceea.Ca de obicei în zilele de criza,era întoarsa pe dos.Nu era usor s-o iei cu binisorul.**/ Editura Humanitas Fiction, Colecţia "Raftul Denisei", Bucureşti, 2011 traducere din albaneză Marius Dobrescu
***
(**Viaţa albanezului,continuă preotul,e ca un spectacol regizat după nişte canoane străvechi.El trăieşte şi moare ca şi când ar fi pe scenă,cu o singură diferenţă:scena acestui spectacol este creasta muntelui sau ponorul,unde el îşi trăieşte viaţa în libertate deplină.Adesea moare,dar nu pentru că ar avea vreun motiv,ci pentru că trebuie să se conformeze regulilor.Viaţa,care încolţeşte din atâta durere şi jale pe aceste plaiuri,viaţa pe care n-o poate doborî nici frigul,nici foamea şi nici asprimea muntelui,se termină brusc din pricina unei vorbe nelalocul ei,a unei glume exagerate sau a unei priviri mai aprinse aruncate femeii altuia.Gjakmarrja porneşte adesea fără pic de pasiune,dar numai pentru că aşa o cere obiceiul.Chiar şi atunci când ucigaşul îşi lichidează victima,el nu face altceva decât să aplice unul dintre articolele străvechiului cod cutumiar.Aceste articole li se încurcă toată viaţa printre picioare ca nişte funii,până într-o zi,când, nemaiputându-se elibera din ele,cad la pământ şi nu se mai ridică.Aşa că,în decursul întregii lor istorii,albanezii n-au făcut altceva decât să joace o piesă de teatru însângerată**/,Ismail Kadare in Generalul armatei moarte)
https://bookhub.ro/marius-dobrescu-i...9BSBc.facebook