=**Cand rostesc cuvîntul Viitor/prima silabă aparţine deja trecutului/Cand rostesc cuvîntul Linişte/o risipesc/Cand rostesc cuvîntul Nimic/creez ceva ce nu încape în nici o nefiinţă**,primeste,1996,Premiul Nobel pentru Literatura„pentru o poezie care,cu o precizie ironica,permite contextului istoric si biologic sa iasa la lumina în fragmente de realitate umana”,Wislawa Szymborska (1923-2012),poeta,eseista si traducatoare poloneza.a fost descrisa ca „Mozart al poeziei”/ „Moartea,fara sa exageram=Nu exista viata/care cel putin o clipa/ sa nu fie nemuritoare//Moartea întârzie întotdeauna exact cu acea clipa/În van scutura clanta unei usi invizibile/Nimanui nu-i poate sustrage timpul atins“,a tinut la calitatea scrisului sau,nu la numarul cartilor publicate,20 de volume,intrebata de presa de ce publica atât de putin,Szymborska da un raspuns memorabil=„Public putin pentru ca nu uit ca am în casa cosul pentru gunoi”,o perioada sprijina,ulterior s-a delimitat de ideologia socialistă,volumele de debut au fost singurele concesii pe care aceasta le-a facut regimului politic,aderăra si se retrage din partidul comunist,1966,a fost distinsa si cu alte prestigioase premii,Herder,1995, Goethe,1991,opera sa a fost tradusă in engleză,majoritatea limbilor europene,in Romania,de remarcat traducerile polonistului Constantin Geambasu,dar si in arabă,ebraică,japoneză,chineză,scriitoarea a trait 88 de ani,împacata cu lumea si viata,*(În garderoba naturii)**Soarta mi s-a aratat/binevoitoare pâna acum/S-ar fi putut sa nu-mi fie data/memoria clipelor bune/Ar fi putut sa-mi fie rapita/înclinatia spre comparatii/As fi putut fi eu însami=dar fara sa ma mir/iar asta ar fi însemnat/sa fiu altcineva**,geniul sau poetic,certificat in poemul(Vermeer)/„Cât timp femeia din Rijksmuseum/în linistea pictata si în concentrare/toarna laptele,zi dupa zi/din urcior,în castron/Lumea nu merita/sfârsitul lumii”=
***
(Wislawa Szymborska,in discursul de la Academia Suedeza:„Poetul,daca este un poet adevarat,trebuie sa-si repete întruna:«Nu stiu»Cu fiecare poem scris el încearca sa explice ceva,dar îndata ce îsi încheie poemul e din nou cuprins de îndoieli,îsi da seama ca explicatia lui e partiala si de scurta durata.Si atunci mai încearca o data si înca o data.Toate aceste probe ale nemultumirii sale istoricii si criticii literari le vor numi«mostenire literara»”)
***
(Chinuri)
Nimic nu s-a schimbat.
Trupul tot prada durerii,
îi trebuie hrana si aer si somn,
are pielea subtire si sânge dedesubt,
un set adecvat de unghii si dinti,
oasele se pot rupe, articulatiile se pot luxa.
Toate acestea se pot numi chinuri.
Nimic nu s-a schimbat.
Trupul tremura cum tremura
înaintea Romei si dupa,
în secolul douazeci înainte si dupa Christos.
Chinurile sunt aceleasi,doar pamântul e mai mic,
si orice s-ar întâmpla pare bine de cealalta parte a zidului.
Nimic nu s-a schimbat. Doar oamenii sunt mai multi,
pe lânga insultele vechi au aparut unele noi,
reale, imaginare, temporare sau deloc,
doar urletul trupului le raspunde,
razboiul este si va fi mereu un urlet al inocentei
gradat dupa scala valorica a timpului si tonalitate.
Nimic nu s-a schimbat.Poate doar manierele, procesiunile,sau dansurile.
Totusi,mâinile care acopera protector capul se misca la fel.
Trupul se zvârcoleste,tresare,se zbate,
picioarele-i cedeaza,cade,genunchii dor,
devine cianotic,se umfla, saliveaza, sângereaza.
Nimic nu s-a schimbat.Poate doar granitele,
padurile,coastele, deserturile si ghetarii.
Prin aceste decoruri bântuie sufletul,
dispare, reapare,se apropie,se-ndeparteaza,
strain lui, evaziv,uneori sigur,alteori nesigur ca exista,
cât trupul mereu este si este si este
si nu-si gaseste locul niciodata.
***
(Utopia)
Insula unde totul e limpede.
Ai pamântul sub picioare.
Singurele cai sunt cele de acces.
Arbusti îndoiti sub greutatea dovezilor.
Aici creste Arborele Supozitiei Juste
cu toate ramurile dezmembrate din vremuri imemoriale.
Arborele Întelegerii,uimitor de drept si simplu,
tâsneste lânga izvorul Aaaa,pricep.
Cu cât mai des hatisul,cu atât mai vasta perspectiva:
iata Valea lui Evident.
Daca apar dubii,mintea le-nlatura imediat.
Ecouri stârnite din senin
explica acut toate misterele lumilor.
Pe dreapta,o grota-n care zace Sensul.
Pe stânga,Lacul Convingerii Ferme.
Adevarul,desprins din adânc,unduieste deasupra.
Încrederea Absoluta se-nalta deasupra vaii.
Vârfu-i ofera perspectiva ideala a Esentei Lucrurilor.
Desi fermecatoare,insula e pustie,
iar stersele urme rasfirate pe plaje
duc toate catre mare.
Ca si cum n-ai decât sa pleci,
sa te arunci,sa nu mai revii din adâncuri.
Din nepatrunsul vietii.
***
(Piatră funerară)
Aici zace ca o străveche virgulă,
autoarea câtorva poezii.Pământul cu grijă
o înconjoară,cu toate că trupul ei
nu făcea parte din nici o grupare literară.
Pe-al ei momânt nu văd să iasă la iveală
altceva decât rime însăilate,brusturi şi bufniţe.
Trecătorule,creierul electronic scoate-l din geantă
şi cugetă o clipă la a Szymborskăi soartă
https://www.culturapoloneza.ro/event...rlc.faceb ook