|
* * *
Cunună cui? Zeiței frumuseții
Ori, din oglinda-i, întrupării-amăgire?
În largu-le nu s-or găsi poeții,
Uimindu-te că sînt avuți în plăsmuire.
Eu nu! Avută este marea fire.
Ea-n pulberi duce viață și-nsutit o scoate
Ce tu ivești și doar într-o privire
Poetul în cuvînt reînvia nu poate.
(1865, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|