|
Dacă ai ști! Și gândește-te că mi s-a întâmplat mie, punct cu punct, acum 1 deceniu, iar textul e proaspăt (29 noiembrie – 5 decembrie 2018)! Deci, NU S-A SCHIMBAT NIMIC ÎN TOT ACEST TIMP!
Sunt așa de enervată că prea mi se dă dreptate. Am zis și atunci, și astăzi, că nu ne învață să gândim, am zis că sunt băgată până peste cap-n tipare la orice, mai ales la eseuri și îi compătimeam pe colegii mei care toceau 4 pagini de eseu pentru fiecare specie, când eu doar învățam doar particularitățile speciilor respective și citeam cărțile să am habar. Dacă îți vine să crezi, învățau comentariile fără să mai citească operele literare respective! O megaprostie!
Pe partea cealaltă, când menționam că ar trebui să se facă asta și astălaltă, așa și nu așa, altor persoane, aceste persoane nu mă credeau și o dădeau înainte să învăț, că pot și că TREBUIE, că sunt deșteaptă tra lalalala. Plus câțiva profesori, acești profesori ridicau din umeri și afirmau că trebuie respectată programa școlară dată de Ministerul Educației pe anul școlar respectiv și asta era tot! O altă megaprostie!
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|