"Imi este indiferent daca in istorie vom intra ca barbari" - un alt miracol cinematografic marca Radu Jude
L-am urmarit pe Radu Jude inca de cand a facut Lampa cu caciula (2006). Nu am ratat niciun film de-al lui de atunci (lungmetraj drama) si nu pentru ca Lampa cu caciula mi-a atras atentia. Atunci eram mic si nu intelegeam multe, dar pentru ca mi-a placut enorm "Cea mai fericita fata din lume" (2009). De atunci, Jude nu inceteaza sa ma uimeasca. Imi pare un regizor matur, neinfricat si pentru asta primeste toata admiratia mea. As merge chiar mai departe cu elogiile dar o sa ma opresc aici pentru ca... am ceva de spus despre "Imi este indiferent..." si... nu este totul de bine.
Per total cred ca filmul merita vazut clar in cinema. Sunt cateva aspecte care vor deranja, vazand filmul in cinema insa raman la pararea ca filmul merita vazut in cinema si sper sa argumentez pertinend in urmatoarele randuri de ce.
Povestea vorbeste despre incercarea regizoarei Mariana de a aduce in atentia publicului un spectacol care sa sensibilizeze publicul privind problema anti-semita la inceput de al doilea razboi mondial.
Filmul este de vazut clar. De bifat. Ajunge sa fac un portret destul de complet al romanului de acum aproximativ 80 de ani cat si a romanului sau a conversatiei romanesti prezente. Un arc peste timp privind o portretizare minutioasa.
Privind constructia operei ei artistice, vedem incercarile Marianei de a cuprinde cat mai mult din samburele problemei, cat mai multe detalii in acelasi timp cautand sa metaforizeze si astfel opera ei se pierde undeva la mijloc, Mariana scapand esentialul din vedere, esential care are legatura cu titlul iar titlul cu opera lui Jude. Filmul merge din strat in strat construind un personaj regizor feminin ofertand din punct de vedere al incercarilor prin care trece iar celelelate personaje ajung sa vina in completarea prezentarii eroului de se afla pe ecran. Interiorul personajului nu e singurul obstacol de o impedica pe regizoarea noastra sa vada esentialul. Personajul Movila (interpretat maiestros de Alexandru Dabija) este clar un antagonist si unul destul de puternic care, nu doar ca o incurca si-i pune bete in roate protagonistei dar ii si suceste directia artistica fara ca aceasta sa isi dea macar seama, el reprezentand in factor al existentei crearii confuziei nascuta de regizoare, in final, privind publicul ca aplauda la ceva la care niciun om cu inima nu ar trebui sa aplaude. Privind spre aspectele mai putin gandite cum trebuie de regizorul-scenarist este cliseul protagonistei care ramane insarcinata din intamplare, plot care si ramane in aer insa aduce dramatism usor mai digerabil privind spectatrorul care doreste sa vada si astfel de ploturi pe un ecran astfel ca, pe cat de inventiv este Jude, pe atat de interesant este si ceea ce se prezinta pe ecran privind acest plot - cat despre nuduri, acestea sunt justificate atat cat ne permite sa spuneam ca asistam la intimitatea intimitatii unui "cuplu" fara o baza solida si anume: vom afla tot despre protagonist sau cat mai mult. Si cam atat de de zis despre justificarea nudurilor. Sau ar fi. Apoi, mi-ar fi placut sa vad personajul principal oprind spectacolul vazand ca oamenii reactioneaza gresit la spectacolul ei deoarece constructia personajului central cat si a povestii (cu ploturile ei) permitea un astfel de plot suprem. Dar am fidat-o in americanisme si apoi... portretul romanului ar fi fost incomplet. Pentru ca... asta e romanul. Dar, nu imi permit sa-i spun lui Jude cum ar fi fost mai bine sa construiasca scenariul lui. Pentru ca, si asa cum este, scenariul este complet, just si sincer. Si ceea ce imi place cel mai mult la Jude e clar faptul ca e sincer si priveste dur spre personajele si situatiile sale. Pentru aceasta sinceritatea a sa, a lui Jude, eu respect fiecare proiect al lui.
As vrea sa vorbesc despre acest foarte interesant aspect al omului de arta contemporan. Am observat, dea-lungul timpului acest al societatii (de la autoritati din minister la oameni de rand) care te imping spre margine pe ideea "daca nu esti de-al nostru esti al nimenui" si cum unii, mai putin curajosi sau puternici, ajung sa ramana pe bara ca arstisti chiar daca ceea ce au de spus este in egala masura important cu ceea ce ar avea de spus un Cristi Puiu de exemplu care este clar anti-semit si chiar rasist (dar a stiut s-o ascunda pana acum destul de bine, poate nu si de sufletele agere) si desi, din unghiul unora de vedere chiar mai important: de ce? Pai parca ceva nu se leaga cu ceva. Adica evreii au scris biblia. Sau au venit cu biblia. Evreii sunt iubiti de Dumnezeu. Nu stiu niciun pasaj din biblie in care Dumnezeu sa fi spus "in (x) mii de ani, evreii sa sa exterminati intr-un razboi mondial" sau "eu, Dumnezeu, urasc evreii". Nu. In schimb, vine omul alb, atot iubitor de biblie si cuvant al lui Dumnezeu si omoara evreul cum ca el (omul alb) este rasa pura. De unde pana unde? Bun. Deci, omul de arta contemporan spuneam. Se pare ca un Eminescu, anti-semit clar, este laudat peste ani si ani si ultra laudat. Si apoi avem artistii care incearca azi sa intre in arta dar vorbesc despre pace, intelegere intre popoare si etc si parca e tot mai greu ca ei sa intre in arta. Ceva nu prea se leaga aici. Adica e greu chiar si pentru cel care inca nu stie daca sa se dea cu anti-semitismul (ca poate are sanse mai mari deh) si ajunge sa fie dat la margine. Antisemitismul nu este singurul obstacol peste care omul la inceput de drum spre arta trebuie sa-l treaca.
Imaginea este bine gandita de Marius Panduru, completeaza cu acuratete seriozitatea subiectului. In oricare alt proiect, m-ar fi deranjat felul in care e filmata partea de final al proiectului dar aici, totul e corect, just, mergand pe idea aia a romanului cum ca "daca la altii e rau, poate sa fie si la noi".
Privind montajul si/sau sunetul, mi-a placut aparitia Danei Bunescu in film.
Despre jocul actoricesc: O sa incep cu Pavlu ca parca el reprezinta o esenta asa a unei probleme in jocul actoricesc romanesc si anume parca nu i se da actorului romana momentul ala al lui in care 1. sa simtim personajul in adevarata-i esenta si 2. sa vedem si noi jocul ala actoricesc de inalta profunzime pentru ca e clar clar ca avem actori buni. Nu mai incape niciun dubiu aici. Dar sa fim seriosi. Ioana Iacob intruchipeaza frumos in personaj ca al ei. Imi pare mai mult ca potrivita in pielea acestui personaj dar parca iar. Nu avem un moment al ei. Noi cu ea. Si ea cu noi. Cu spectatorii. Nudidatea in film nu acopera acest moment cu care cinemaul ne-a obisnuit atat de multi ani la rand. Acest moment al actorului cu spectatorul. Acest moment nu vine neaparat cu camera in fata actorului pana i se ia spectatorului de actor. Dar acest moment face si asta daca e nevoie.
aici e un exemplu:
https://www.youtube.com/watch?v=yp5KAduaqsw
Sunt siiiguuurr 1000% ca regizorii nostri cunosc acest aspect. Pentru ca regizorul Radu Jude, mai mult decat ori care alt regizor, este unul complet (in ochii mei). Si stiu ca vrea si se incapataneaza atat de mult sa nu copieze hollywoodul. Sa nu fie ca ceilalti sau ca altii. Din punctul meu de vedere a reusit asta cu mult peste norma regizorilor romani (din nou val sau nu). Dar e acest aspect care va ajuta si filmul clar cat si actorul si mai clar.
Filmul a avut si cateva momente de comic pur la care oamenii au ras sincer in sala. Si iata, se pune problema comicului de calitate pe care acest film il are. Simplu... il are!
Sunt multumit de experienta traita in cinema per total. Mai mult ca multumit de fapt. Regizorul sensibilizeaza corect, sincer, curajos si asta il face artist in ochii mei! Multumesc, Radu Jude!