|
Numitorul nostru comun, adică eu și Cioran, este acela că am înțeles diferența dintre a citi pentru distracție și a citi pentru propria noastră nevoie de dezvoltare și înțelegere. O nevoie secundară pentru majoritatea a devenit pentru noi o nevoie primară precum hrana, somnul și schimbul de fluide corporale.
A ne înțelege pe noi înșine, adică să descoperim cum și cum nu simțim de am fi puși în postura fiecărui personaj. Cum am fi procedat noi de am fi fost x sau y.
Închei în această notă, una din vorbele mele născocite preferate - mulți citesc, puțini înțeleg și doar câțiva simt cu adevărat.
Care-i treaba cu Cioran de ești așa contrariat ? Tu ești un urmaș de-al lui Cioran ? (din stofa lui, ne-am lămurit că ești)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|