|
* * *
Minunată cununa-ți în zori,
Amfitrite, din mare răsare!
În sidef străveziu și bujori
Se ridică Eos de sub zare!
Pe nisip, de talazuri uitat,
Brîu de ierburi marine se-ntinde,
Pe cînd cerul în golf răsturnat
Foc albastru sub ape aprinde.
Prins ostrovu-i în vis fără pată,
În gingașă lumină și nouă...
Aiurînd către unda sărată,
Înstelat este stuhul de rouă.
(1857, Volum "Poezii fără titlu", de A. Fet)
__________________
Cinematografia însăși e doar un roman gigantic scris din foarte multe unghiuri și citirea lui durează doar o secundă în viața Universului.
Intensitatea universului în care trăiesc se traduce prin viața cu specia mea și-mi recunosc limitele când conștientizez granițele Universului.
Viață = timp = distanță = viteză = Univers = Poveste = cinematografie.
|